Cuvântul lui Dumnezeu – Creatorul

0
466

heaven-Îmi amintesc, părinte, că Dumnezeu a făcut lumea cu cuvântul Său. Cum să înţelegem aceasta? Vă rog să mă ajutaţi să pricep.

-Cu bucurie. Cu adevărat, precum ai zis, citând Facerea lumii din Sfânta Scriptură, aflăm că Dumnezeu a creat lumea cu cuvântul Său. în fiecare paragraf, în fiecare moment al Creaţiei zice Sfânta Scriptură: Şi a zis Dumnezeu… Şi a zis Dumnezeu: Săfie lumină! (Fac. 1; 3,6,9,14,20,24). Cuvântul lui Dumnezeu este atât de puternic, de înţelept, încât a putut să le creeze pe toate. Este însuşi Cuvântul şi Fiul Lui, despre care Sfânta Scriptură ne zice mai târziu că este a doua Persoană a Sfintei Treimi. Este Cuvântul-Persoană, este o taină aceasta.

-Dar este de neînţeles, părinte, pentru noi, oamenii simpli şi păcătoşi, căci pentru noi cuvântul nostru este vorba, sunetul, aerul care trece prin gâtul nostru.

-Da, aşa este, dar nu numai atât. Căci atunci când zicem cuvânt nu înţelegem numai rostire, vreun aer care trece prin coardele noastre vocale. Cuvânt nu sunt numai cuvintele, sunt şi gândurile, şi raţionamentele care se fac cauze a ceea ce facem sau a ceea ce zicem. Aţi văzut că zicem mereu: „Pentru care cauză ai făcut aceasta?” sau „Din ce cauză ai zis acele lucruri necuviincioase?”1 Cu aceste întrebări căutăm să găsim cuvântul (cauza), deci raţiunea pe care a avut-o înăuntrul său aproapele când a zis sau a făcut ceva.

Noi deci, oameni simpli şi păcătoşi, când zicem cuvânt înţelegem două lucruri: şi cuvintele care ies din gura noastră, dar şi judecăţile noastre, care sunt cauze a ceea ce zicem sau facem.

însă nouă, oamenilor, ni se întâmplă următoarele: cuvântul nostru, de fapt cuvintele şi raţiunile noastre suntem noi înşine, în una şi aceeaşi persoană.

-La Dumnezeu însă lucrurile nu stau asa?

-Fii atent, căci sunt şi aşa. Nu uita că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea (Fac. 1, 26) lui Dumnezeu, suntem ase-menea lui Dumnezeu, suntem ca şi Dumnezeu. La Dumnezeu însă, la marele Dumnezeu, la nesfârşitul Dumnezeu se întâmplă şi altceva: Cuvântul Său este o altă Persoană. Este a doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul şi Cuvântul Lui, Cel ce a fost dintotdeauna, Care este veşnic. Aţi văzut că zice la începutul Evangheliei după Ioan: La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul (In 1,1). Cuvântul lui Dumnezeu era Dumnezeu si acest Fiu si Cuvânt al lui Dumnezeu, Care era Dumnezeu, trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi (In 1, 14), cum spune în continuare Sfânta Evanghelie, ceea ce înseamnă că S-a făcut trup, a devenit om, a venit pe pământ, S-a sălăşluit între noi şi S-a numit Iisus Hristos.

Acesta, Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, a creat, împreună cu Dumnezeu-Tatăl, lumea, cum zice şi Evanghelia după Ioan, la început: Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El S-aujacut şifară El nimic nu s-afăcut din «s-afiicut (In 1,2-3).

 Este Cel despre Care spune Sfânta Scriptură: Un singur Domn, lisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El (I Cor. 8,6).

Cine a creat deci lumea? Dumnezeu-Tatăl, cu Cuvântul Său, cu Fiul Său şi Dumnezeu.

Duhul Sfânt – Creatorul

-Prin urmare, părinte, lumea a fost creată de două Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl şi Fiul.

-Nu, copile, nu doar Tatăl şi Fiul, căci acolo, la crearea lumii, era prezent şi altcineva. Era şi Duhul Sfânt. La începutul Cărţii Facerii, la începutul Sfintei Scripturi adică, citim: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. întuneric era deasupra pământului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (Fac. 1, 1-2). Cine deci era acolo?

-Duhul Sfânt.

-Prin urmare, la crearea lumii au luat parte toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul – Cuvântul şi Duhul Sfânt. Şi, precum frumos spune Sfântul Vasile cel Mare: „Cu voinţa Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu prezenţa Duhului Sfânt s-au făcut toate desăvârşite.”  Iar în altă parte zice: „începutul lumii este unul: Dumnezeu-Tatăl, Care a făcut-o prin Fiul Său şi a desăvârşit-o prin Duhul Sfânt”.  Şi Sfântul Irineu scrie că lumea a fost creată „prin buna hotărâre şi poruncă a Tatălui, cu lucrarea şi crearea Fiului şi cu susţinerea şi creşterea din Duhul Sfânt.”

-Aşa deci, Sfânta Treime a creat lumea: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

-Desigur, foarte corect ai spus. Iată cine a creat lumea, Sfânta Treime, Unul Dumnezeu cu cele trei Persoane ale Sale, fară nici un ajutor. Iată deci măreţia şi grandoarea lui Dumnezeu. Singur, fară ajutor a creat lumea. Mare şi minunat eşti, Doamne! Cine dintre oameni a creat ceva de unul singur? Nimeni. Până şi o masă nu o poate face tâmplarul singur, căci ca să facă o masă de unul singur ar trebui să creeze mai întâi lemnul, să sădească deci un pom, dă-i dea viaţă, să-1 ude, să-1 ocrotească, să crească, să-1 facă un adevărat pom, să-1 taie, să-1 facă lemn potrivit pentru o masă. Dar ca să-1 taie, ar trebui să aibă unelte: ferăstrău şi topor. Ar fi trebuit să creeze şi un ferăstrău. Ar fi trebuit să sape singur, cu unghiile, ca să scoată fierul din pământ, să îl topească, să facă tot cu mâinile lui formele, să confecţioneze ferăstrăul. Apoi ar fi trebuit să facă şi ciocan şi cuie, şi toate celelalte unelte necesare ca să alcătuiască masa. Singur, fară nici o unealtă ajutătoare. Iar aceasta nu s-a întâmplat niciodată. Nu se poate, frate, nici măcar o masă să facă omul singur. Numai Dumnezeu poate să creeze singur orice.

Şi, precum zice în altă parte Scriptura: Eu sunt Domnul, Care am zidit lumea. Singur am făcut cerurile, Eu am întărit pământul şi cine Mi-a fost într-ajutor* (Is. 44, 24; Iov 9, 8). Şi glăsuieşte cu mirare Scriptura şi zice: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (Ps. 76, 13). Dumnezeu deci este singurul Care a făcut toate singur. Omul singur nu poate face nimic.

– Nu poate, părinte, aveţi dreptate. Nici un om nu poate să facă ceva de unul singur, nici măcar o masă.

~ Da, copile, aşa este. Dumnezeu însă a făcut singur nu ° masă, ci universul, care funcţionează cu o desăvârşire uimitoare, de. la nenumăratele stele, sori, planete, până la pomi Ş  animale, până la microorganismele pe care nu le vedem cu ochiul liber. Singur El şi din nimic.

Citind în Sfânta Scriptură, copile, aflăm despre crearea umii că Dumnezeu a făcut toate de la zero, adică din nimic.

 Nu exista materie înainte ca să creeze Dumnezeu lumea, nu exista nimic altceva decât singur Dumnezeu, precum frumos scrie Sfântul Ioan Damaschin: „Unul Dumnezeu treimic a creat cerul, pământul, focul, aerul, apa din nefiinţă şi nu din vreo materie preexistentă.”

Şi Sfântul Aristide scrie: „Toate elementele firii au fost făcute din nefiinţă prin hotărârea adevăratului^ Dumnezeu. Crearea lumii este lucrarea Artistului desăvârşit.”

Arhim. Spiridon0os Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here