Cuvânt de zidire: papa Francisc!

0
158

10-cuvinte-ale-papei-franciscIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică ni-l prezintă pe Iisus în conflict cu saduceii, care negau învierea. Şi tocmai despre această temă ei adresează o întrebare lui Iisus, pentru a-l pune în dificultate şi a ridiculiza credinţa în învierea morţilor. Pornesc de la un caz imaginar: “O femeie a avut şapte soţi, morţi unul după altul”, şi-l întreabă pe Iisus: “Cui îi va fi femeia soţie după moartea sa?”. Iisus, mereu blând şi răbdător, mai întâi răspunde că viaţa după moarte nu are aceiaşi parametri ca ai celei pământeşti. Viaţa veşnică este o altă viaţă, într-o altă dimensiune în care, printre altele, nu va mai fi căsătoria, care este legată de existenţa noastră în această lume. Cei înviaţi – spune Iisus – vor fi ca îngerii şi vor trăi într-o stare diferită, pe care acum n-o putem experimenta şi nici imagina. Şi astfel Iisus explică.

Însă apoi Iisus, ca spunem aşa, trece la contraatac. Şi face asta citând Sfânta Scriptură, cu o simplitate şi o originalitate care ne lasă plini de admiraţie faţă de Învăţătorul nostru, unicul Învăţător! Dovada învierii Iisus o găseşte în episodul lui Moise şi al tufişului arzând (cf. Ex 3,1-16), acolo unde Dumnezeu se revelează ca Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob. Numele lui Dumnezeu este legat de numele bărbaţilor şi femeilor cu care El se leagă şi această legătură este mai puternică decât moartea. Şi noi putem spune şi despre raportul lui Dumnezeu cu noi, cu fiecare dintre noi: El este Dumnezeul nostru! El este Dumnezeul fiecăruia dintre noi! Ca şi cum El ar purta numele nostru. Îi place Lui să-l spună şi aceasta este alianţa. Iată pentru ce Iisus afirmă: “Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el” (Lc 20,38). Şi aceasta este legătura decisivă, alianţa fundamentală, alianţa cu Iisus: El însuşi este Alianţa, El însuşi este Viaţa şi Învierea, deoarece cu iubirea sa răstignită a învins moartea. În Iisus, Dumnezeu ne dăruieşte viaţa veşnică, o dăruieşte tuturor şi toţi, graţie Lui, au speranţa unei vieţi şi mai adevărate decât aceasta. Viaţa pe care Dumnezeu ne-o pregăteşte nu este o simplă înfrumuseţare a acesteia actuale: ea depăşeşte imaginaţia noastră, pentru că Dumnezeu ne uimeşte în continuu cu iubirea sa şi cu milostivirea sa.

De aceea, ceea ce se va întâmpla este tocmai contrariul la ceea ce se aşteptau saduceii. Nu această viaţă este o referinţă la veşnicie, la viaţa cealaltă, aceea care ne aşteaptă, ci veşnicia – viaţa aceea – luminează şi dă speranţă vieţii pământeşti a fiecăruia dintre noi! Dacă privim numai cu ochi omenesc, suntem înclinaţi să spunem că drumul omului merge de la viaţă spre moarte. Asta se vede! Dar asta este numai dacă o privim cu ochi omenesc. Iisus răstoarnă această perspectivă şi afirmă că pelerinajul nostru merge de la moarte la viaţă: viaţa deplină! Noi suntem pe drum, în pelerinaj spre viaţa deplină şi acea viaţă deplină este aceea care ne luminează în drumul nostru! Deci moartea se află în urmă, la spate, nu în faţa noastră. În faţa noastră se află Dumnezeul celor vii, Dumnezeul alianţei, Dumnezeul care poartă numele meu, numele nostru, aşa cum El a spus: “Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Isaac, Iacob”, şi Dumnezeul cu numele meu, cu numele tău, cu numele tău…, cu numele nostru. Dumnezeul celor vii!… Se află înfrângerea definitivă a păcatului şi a morţii, începutul unui nou timp de bucurie şi de lumină fără sfârşit. Dar deja pe acest pământ, în rugăciune, în Sacramente, în fraternitate, noi îl întâlnim pe Iisus şi iubirea sa, şi astfel putem pregusta ceva din viaţa înviată. Experienţa iubirii sale şi a fidelităţii sale pe care o avem aprinde ca un foc în inima noastră şi măreşte credinţa noastră în înviere. De fapt, dacă Dumnezeu este fidel şi iubeşte, nu poate fi aşa pe timp limitat: fidelitatea este veşnică, nu se poate schimba. Iubirea lui Dumnezeu este veşnică, nu se poate schimba! Nu este pe timp limitat: este pentru totdeauna! Este pentru a merge înainte! El este fidel pentru totdeauna şi El ne aşteaptă, pe fiecare dintre noi, însoţeşte pe fiecare dintre noi cu această fidelitate veşnică.

Papa Francisc, Angelus, 10 noiembrie 2013

Evanghelia:

Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos după Sfântul Luca 20,27-38

În acel timp, câţiva saducei, care neagă învierea morţilor, au venit la Iisus şi l-au întrebat: “Învăţătorule, Moise ne-a dat această lege: «Dacă cineva are un frate însurat şi acesta moare fără a avea copii, atunci el să ia în căsătorie pe văduvă, ca să ridice urmaşi fratelui său». Erau odată şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit fără să aibă copii. Atunci pe văduvă a luat-o în căsătorie al doilea, apoi al treilea şi, rând pe rând, toţi şapte au murit fără să lase copii. În cele din urmă a murit şi femeia. Deci, la înviere, a cui va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie?” Iisus le-a răspuns: “Numai în această lume se căsătoresc oamenii. Dar atunci, cei care vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de lumea viitoare şi de învierea morţilor, nu se vor căsători, căci ei nu mai pot muri. Ei sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, de vreme ce sunt moştenitori ai învierii. Iar că morţii trebuie să învie, însuşi Moise ne-a dat de înţeles în locul unde vorbeşte despre tufişul arzând, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii!”

Cuvântul Domnului

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here