Curcubeul, minunea care și-a găsit explicația abia în urmă cu trei secole

0
259

na_346Deși astăzi cu toții știm că apariția curcubeului este pur și simplu un fenomen natural, asta nu îl face mai puțin spectaculos sau mai lipsit de bucurie. Deci nu este de mirare că până în secolul al-XVII-lea, când a apărut explicația științifică, curcubeul a fost privit drept o minune dumnezeiască.

De altel majoritatea culturilor atribuiau curcubeul divinității, cea mai importantă relatare de acest fel fiind chiar în Biblie: “Închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul”.Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: “Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori, Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura. Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ! “Şi iarăşi a zis Dumnezeu către Noe:”Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ”. – Facerea (Geneza), cap. 9

Cel care aduce lumină în această privință și explică apariția curcubeului este Newton. El a detaliat pe larg fenomenul de formare a curcubeului prin prisma spectrului constituit din cele șapte culori, în lucrarea sa “Optics”, publicată în 1704, relatează Rador.

În realitate nu se poate stabil exact câte culori are curcubeul, asta pentru că fiecare culoare se pierde în următoarea, creând nuanţe şi degrade-uri, fără a exista o delimitare precisă între ele. În cultura chineză curcubeul are doar cinci culori.

Fizica ne arată că în fapt, curcubeul este o imagine virtuală distorsionată a Soarelui, fiecare picătură de ploaie acționând ca o minuscuă oglindă imperfectă. Atunci când Soarele se află exact în spatele privitorului, razele trec prin picăturile aflate în faţa lui, se lovesc de suprafaţa acestora ca de o oglindă şi se întorc spre el. Prin refracţie, raza luminoasă este „îndoită” uşor atunci când trece din aer în apă şi la fel atunci când trece din apă în aer. Fiecare picătură de ploaie acţionează deci atât ca o prismă -refracţia, cât şi ca o oglindă -reflecţia.

Ana Grama

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here