Curățirea sufletului

0
134
darVoiesc, curățește-te! (Marcu 1, 41)

Rigolele de pe stradă sunt pline de murdărie: picăturile de ploaie, amestecate cu gunoaie și cu nisip, se prefac într-un val tulbure – dar o rază de soare, pogorându-se de la înălțimea cerului pe pământ, a atras la sine, cu dragoste și cu grijă, o picătură de apă tulbure, ducând-o undeva sus, pe un pisc acoperit de zăpadă. Acolo, picătura aceea s-a pătruns de lumina soarelui, s-a lăsat în voia căldurii lui, și în aerul curat de munte, în mijlocul albelor zăpezi, deodată s-a prefăcut ea însăși într-un fulg de zăpadă imaculat, strălucitor ca un diamant, răsfrângând razele strălucitoare ale soarelui.

Murdăria pământească – necurăția păcatului, duhoarea înăbușitoare a patimilor pierzătoare – întunecă, întinează, dă pierzării sufletul omenesc, face să se stingă în el scânteia dumnezeiască. Aceasta face rău și în întuneric la fel ca picătura de ploaie în rigola cu apă tulbure, dar atotputernica iubire dumnezeiască, prin harul său, străpunge ca o rază de soare întunericul, învinge puterea păcatului și, fără să se scârbească de sufletul căzut, se sălășluiește în el, îi dă căldură, îi dă viață și îl ridică de pe pământ. Sărmana inimă amenințată de pierzanie, întunecată, amorțită, se deșteaptă, în ea iau naștere năzuințe noi, foamea și setea duhovnicească, dorul de patria cerească.

Privirea începe să se ridice spre înălțimi, căutând lumina cerească; o nădejde înfiorată începe să umple sufletul păcătos, și Duhul lui Dumnezeu, Cel Atotputernic și cu neputință de stăvilit, îl atrage la Dumnezeu ca la Izvorul harului și al adevărului! Puțin câte puțin, viața lui Hristos pătrunde în inima păcătoasă, și sufletul curățit, spălat în Sângele Mielului, mai alb decât zăpada, bucuros și strălucitor, intră în locașul luminii veșnice și al veșnicei fericiri!

 „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here