Toate sunt curate pentru cei curați. (Tit 1, 15)
Îmi amintesc de o istorioară pe care am citit-o cândva, în care era vorba de o mină de cărbuni. Chiar la gura minei, unde totul era acoperit de pulbere neagră, creștea o floare albă ca zăpada, pe care n-o atingea deloc praful de cărbune. Vizitatorii minei se uitau mirați la această floare, neputându-și crede ochilor, și nu erau în stare să-și explice fenomenul acela atât de straniu. Un miner a încercat să presare pe floare puțin praf de cărbune, dar nu s-a prins de ea niciun firicel; totul s-a scuturat de la sine și petalele albe au rămas imaculate, ca înainte, în mijlocul pulberii negre. Nimic străin nu se putea lipi de acele petale firave.
Lumea întreagă zace în rău (I Ioan 5, 19). Ne învârtim în fiecare zi în murdărie și în răutate, murdăria morală acoperă întreaga lume ca un praf negru, ca o perdea groasă; ea pătrunde pretutindeni, bântuind cu o putere îngrozitoare. Noi, credincioșii, suntem chemați să rămânem curați în mijlocul murdăriei acesteia.
Toate sunt curate pentru cei curați, spune Apostolul. Sufletul spălat de Hristos nu trebuie să se atingă de nicio curăție. Albit de Domnul și păzit de păcat cu puterea lui, el trebuie să rămână curat, la fel ca acea floare, chiar și în toiul beznei de nepătruns al răului lumii. Harul lui Dumnezeu poate săvârși această minune. El poate apăra sufletul omului de orice necurăție, îl poate face să rămână curat, neatins, în mijlocul lumii păcătoase, roase de vicii, neîngăduind puterilor întunericului să pună stăpânire pe el. Fie ca, din mila lui Dumnezeu, să nu se atingă de noi nimic necurat și veșmintele sufletului nostru să fie albe în toată vremea (Ecclesiastul 9, 8)!
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
