„Cumpătarea este o virtute de mare valoare morală”

0
1378

cumpatareaCumpătarea este o abținere nu de la cele interzise, ci de la cele permise, făcându-se deci în scopul îndreptării. Abținerea de la cele interzise nu este cumpătare, ci este respect față de lege. Este deci o mare virtute să te bucuri cu cumpătare de cele îngăduite, în scopul de a te îndrepta. Cumpătarea este o responsabilitate față de toate și este plăcută lui Dumnezeu.

Sfântul Vasile cel Mare definește cumpătarea astfel: „Cumpătarea este un act de respingere a păcatelor, suprimare a patimilor, mortificare (asceză) a trupului, până și a celor mai firești dorințe și plăceri, este începutul vieții duhovnicești, mijlocirea bunurilor celor veșnice, care care anihilează simțul central al plăcerii”.

Iar Sfântul Ioan Gură de aur Spunea: „cumpătarea este anihilarea treptată, până la anulare, a dorințelor”.

În altă parte, Sfântul Vasile cel Mare spune: „prin cumpătare înțelegem acea abținere de la cele permise trupului, făcută în scopul curățirii de patimi. Ea nu înseamnă privarea de la cele necesare, cum ar fi mâncarea bunăoară, pentru că aceasta ne-ar aduce un sfârșit violent. Cumpătarea este o putere mare și bogată care ne conduce spre nestricăciune”.

Cumpătarea este o caracteristică bună și frumoasă a oricui, care lucrează pentru dobândirea virtuților și este prima care pregătește sufletele spre lucrarea virtuților.

Cumpătarea este un ghid de îndreptare, alcătuit spre eliberarea de patimile care au robit trupul, spre liniștirea instinctelor și a impulsurilor păcătoase, spre curățirea minții și pacificarea inimii.

Cumpătarea îl împodobește pe cel ce o cultivă cu toate bunurile decenței și ale modestiei și îmbracă caracterul său cu strălucitoarea aură a harului ei. Admirabilă este cumpătarea, zice Sfântul Grigorie Teologul și să nu fii sub stăpânirea stomacului care îți aduce numai amărăciune.

Cumpătării îi urmează îndreptarea, puritatea, bunacuviința, modestia.

Cea mai bună definiție și regulă a cumpătării este aceasta: nici plăcerilor, nici poftelor trupești să nu le urmezi; să fii măsurat în cele absolut necesare, astfel încât nici să te îmbuibi trupește, nici să te îmbolnăvești de exagerată asceză, nemaiputând astfel să-ți împlinești ascultările (Sfântul Vasile cel Mare).

Și, într-adevăr, cumpătarea nu înseamnă a nu mai mânca nimic, deoarece aceasta ar duce la o violentă distrugere a vieții; ea însamnă abținerea treptată, făcută în scopul potolirii patimilor trupești, a dobândirei evlaviei și a înțelegerii idealurilor celor mai înalte.

Oricine se luptă pentru dobândirea virtuților are nevoie de cumpătare.

Sfântul Nectarie Taumaturgul, Diac.Drd. Morlova Nicușor, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here