Cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora?

iertarea1Gândiți-vă la toate greșelile de care aveți a da socoteală – și, mai ales, să uitați nedreptățile săvârșite de alții vouă, iertați pe cei care v-au jignit, ca să aveți dreptul ca înșivă să fiți iertați – și să câștigați, astfel, o ușurare a necazurilor voastre. Grecii, fără vreo mare nădejde, dădură adesea, cu privire la aceasta, dovezi de înțelepciune. Și voi, care trebuie până la urmă, să părăsiți lumea aceasta, cu atât de mărețe nădejdi, nu veți face-o – sau stați la cumpănă? Ceea ce se rezolvă de la sine, nu vă arogați și respectați astfel legea dumnezeiască – și, mai degrabă, lăsați să vi se stingă patima fără răsplată pentru voi, în loc de a merita răsplată? Dacă lucrarea vremii va șterge ranchiuna, de aici nu puteți trage nici un folos. Veți zice că aducerea aminte de tot binele pe care cel ce v-a jignit a putut să-l săvârșească față de voi, cum și de tot răul pe care l-ați făcut altora. V-a vorbit de rău, v-a acoperit de rușine? Aduceți-vă aminte de ceea ce și voi ați zis de alții. Așa că, vă întreb, cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora? N-ați zis nimic de rău? Dar ați auzit de atâtea ori mulțime de bârfe și le-ați primit, și aceasta este, desigur, o vinovăție. Vreți să știți ce mare bine este uitarea jignirilor și ce plăcută este aceasta Domnului, mai presus de toate? El pedepsește chiar pe acei care se bucură de dreapta pedeapsă. Așadar, nu se cade să călcăm în picioare pe cei pedepsiți de Dumnezeu și nici pe cei care ne-au jignit! Se arată aici duhul milei, ceea ce place lui Dumnezeu mai mult ca orice. Nimic nu hrănește mai bine mila, ca iertarea jignirilor.

Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a arătat ce are de făcut. I-a poruncit să caute de îndată pe cel pe care l-a jignit, să părăsească chiar altarul ca să-l afle și să nu se reîntoarcă la masa jertfei decât după ce s-a împăcat ce acela. Dar acesta nu-i temei ca să aștepți să vină el, căci de faceți așa, ați pierdut tot. Numai dacă ieșiți să-l întâmpinați, Dumnezeu vă pune înainte o răsplată nespusă. Dacă vă împăcați cu cel ce v-a jignit numai fiindcă el vine spre voi, nu porunca dumnezeiască este aceea care a statornicit din nou prietenia, ci numai gestul celuilalt. Așa că veți rămâne fără cunună – iar premiul alergării se duce la el.

Cuvinte alese, Sfântul Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here