Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu

0
70
Translate in

staretul Tadei– Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu?

– Lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm precum părintele Ioan din Kronstadt. El citea rugăciunile cu luare aminte, iar la unele cuvinte simțea cum inima i se încălzea și în suflet i se revărsa pace și bucurie, iar apoi se ruga cu simțire.

Cuvintele rugăciunii trebuie rostite având credința că Domnul vă privește și vă ascultă. Iar dacă în timpul rugăciunii se ivește ceva în inimă, „prindeți-l”, și țineți-vă de rugăciune – „stați” în ea.

– Cum se păzește de mândrie omul care a ajuns la o treaptă duhovnicească înaltă?

– Dar acest lucru nu este ceva deosebit. Părtășia cu Dumnezeu este o stare firească a sufletului. Omul este făcut pentru o astfel de viață. Păcatul l-a îndepărtat pe om de această viață și de aceea el  trebuie să o recâștige.  În fapt, noi ne ostenim să ajungem la o stare firească, sănătoasă.

– Cum putem socoti o făptură mai presus de noi, dacă Dumnezeu ne-a împodobit cu minte, ne-a numit fii ai Săi?

– Dacă veți pune mâna pe inimă și veți fi sinceri cu voi înșivă, veți înțelege că sânteți mai mici decât multe făpturi. Luați aminte la albină, cum zorește și trudește. Se dăruiește fără cruțare și fără  opreliști. Albina trăiește, cu totul, o lună și o jumătate de zi, și adesea piere muncind, pe câmp, și nu se mai întoarce la stupul ei. Și cât se gândește omul la sine și cât își plânge de milă! Sau priviți furnica, cum nu ostenește să poarte neîncetat ceva. Iar atunci când îi cade sarcina, o ridică și își continuă cu răbdare munca. Iar noi, dacă nu apucăm imediat ceva în mâini, renunțăm degrabă la acel lucru.

– Cum să ne hotărâm dacă să ne angajăm într-o parte sau alta, dacă să ne căsătorim sau nu?

– Domnul însuși ne deschide calea. El ne descoperă sfânta Sa voie. Sfânta lui voie se face cunoscută prin părinți. Dacă vom asculta de părinți, totul va merge bine și va fi binecuvântat. Dacă le stăm împotrivă, nimic nu merge. Merge, merge, dar mai mult merge de-a-ndărătelea decât înainte.

De pildă, ai îndrăgit o fată și vrei să te căsătorești cu ea cu orice preț, dar tatăl și mama ta îți spun: „Dar, fiule, ea nu este potrivită pentru tine.” Însă, în zadar. Ți-a legat vrăjmașul mintea, te-a înrobit – și vrea, vrea. „Dar, fiule, ea nu e pentru tine,” spun părinții. „Îți vom găsi alta.” Dar fiul nu vrea să asculte, o vrea cu orice preț pe aceea. Se căsătoresc. Se gândesc – e ideal. Se iubesc. Dar după un timp nu se mai iubesc (se dezgustă), dragostea trece și nu mai rămâne nimic. Cel mai bine este atunci când părinții se înțeleg din vreme, când diferența de ani nu este mare… Cel mai bine este atunci când dragostea se dezvoltă în cadrul căsniciei. Atunci nu se intră în căsnicie cu plănuire.

Tinerii căsătoriți au binecuvântarea părinților și, apoi, totul merge cum e mai bine… Căsnicia nu este o viață frumoasă, dulce… Ba e cât se poate de amară! Abia după aceea vezi că nu ești liber, ci că ești legat – și încă cât de legat. Ești înhămat la căruță și trebuie să tragi, căci te bat. Copiii cer. Trebuie să tragi – vrei, nu vrei. Iar când erai liber, gândeai altfel… Dar acum trebuie să te îngrijești nu numai de tine, ci de mai mulți.

Sursa: ”Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața” – Starețul Tadei

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here