Fericiti cei saraci cu duhul
Fericiti cei saraci cu duhul -Cele nouă sentințe rostite de Mântuitorul în Predica de pe munte încep cu cuvântul „Fericiți”: „Fericiți cei săraci cu duhul… Fericiți cei blânzi… Fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate… Fericiți cei milostivi… Fericiți cei curați cu inima… Fericiți făcătorii de pace… Fericiți cei prigoniți pentru dreptate…
Fericiti cei saraci cu duhul – spune Hristos
Fericiți cei ocărâți și batjocoriți pentru Hristos… a căror bucurie și plată va fi în ceruri” (Matei 5, 3-10). Pentru atingerea acestei fericiri este necesar harul lui Dumnezeu – care ni se dă prin Sfintele Taine începând cu botezul. Care ne și înfiază – și efortul nostru de a conlucra cu harul prin credință și fapte bune, la realizarea acestor virtuți amintite. Harul Domnului care face începutul, pe măsură ce simte silințele noastre. Sporește, desăvârșește, mântuiește, fericește și îndumnezeiește pe creștini (II Petru 1, 4).
Cuvântul fericire ca stare de fapt nu se întâlnește decât de trei ori
Fericiti cei saraci cu duhul -Pe lângă aceste nouă „fericiri”, scrierile Noului Testament mai amintesc încă alte vreo 30 de asemenea exprimări de fericire. Cuvântul fericire ca stare de fapt nu se întâlnește decât de trei ori (Romani 4, 6, 9 și Galateni 4, 15). În primul text se spune că „David vorbește despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte (ale Legii)” (Romani 4, 6). Pe care o pot dobândi toți care cred, cum a crezut Avraam. Și atunci se întreabă Apostolul: „Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur?
Căci zicem: I s-a socotit lui Avraam credința cu dreptate”(v.9)
În al treilea text Apostolul, amintind galatenilor cum l-au „primit de la început – ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus”. Dar că acum se lăsaseră influențați de ereticii iudaizanți (1, 6-10), îi întreabă: „Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc, că, de ar fi fost cu putință, v-ați fi scos ochii voștri și mi i-ați fi dat mie” (Galateni 4, 14-15).
Fericiti cei saraci cu duhul -Se amintește încă de alți mulți fericiți, ca la 30 de categorii. Astfel, Mântuitorul fericește pe cei care nu se smintesc întru El (Matei 11, 6); apostolul Petru este numit fericit, mărturisind pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu (Matei 16, 17); „Fericiți ochii și urechile celor ce L-au văzut și auzit” și apoi L-au urmat; „Fericită este sluga pe care Stăpânul, venind o va afla priveghind” (Matei 24, 46). Fericită este Sfânta Fecioară Maria, care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul (Luca 1, 45-48). „Fericit este pântecele” care L-a purtat pe Iisus și „fericit e sânul care L-a alăptat”. Fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc (Luca 11, 27-28), fericit e cel ce face milostenie, așteptând răsplata la învierea drepților (Luca 14, 14).
Fericit cel ce va prânzi în împărăția lui Dumnezeu (Luca 14, 16)
Fericiți cei ce știu și fac voia Domnului. „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut” (Ioan 20, 29), „mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35). Apostolul Pavel e fericit că se poate apăra înaintea regelui Agripa (Fapte 26, 2). Noi așteptăm fericita nădejde și arătarea slavei Marelui Dumnezeu și Mântuitorului Iisus Hristos (Tit 2, 13). Fericit este în lucrarea sa cel ce stăruie în legea desăvârșită a libertății ca împlinitor al ei (Iacov 1, 25). Fericiți cei peste care Se odihnește Duhul slavei și al lui Dumnezeu (I Petru 4, 14). „Fericit este Dumnezeul slavei și Stăpânul, Împăratul împăraților și Domnul domnilor” (I Timotei 6, 15).
Mihai Parfeni
Jurnal Spiritual
Mai multe articole ale acestui autor puteţi citi aici
