Cum îţi înveţi copilul arta de a fi fericit?

0
229
Translate in

Pentru un părinte, să ştie că a crescut un copil fericit este ca şi cum ar primi premiul Nobel pentru succesul lui parental. Din moment ce fericirea este un produs al sănătăţii emoţionale, scopul acestui articol este acela de a ajuta părinţii să vină în întâmpinarea nevoilor copiilor, să îi susţină în dezvoltarea unei atitudini pozitive, optimiste, mai exact de a ajuta la creşterea unor copii fericiţi.

R18Ultimele cercetări au concluzionat că fericirea s-a dovedit a fi mai puţin un rezultat al norocului şi al circumstanţelor externe şi mai mult un produs al stărilor noastre mentale, emoţionale şi al obiceiurilor fizice, care creează acea chimie a organismului ce determină nivelul nostru de fericire.

Unii dintre noi suntem mai optimişti, iar alţii mai pesimişti. Sunt nişte stări de dispoziţie într-o oarecare măsură înnăscute, dar cea mai mare parte a stării noastre sufleteşti ţine de obiceiuri.

Adică fericirea este un obicei? Ciudat, dar da! Până la vârsta adultă ni se stabileşte obiceiul de a fi nişte persoane predominant fericite sau predominant nefericite.

Fericirea se află în strânsă relaţie cu trei tipuri de obiceiuri:

•Ce gândim şi simţim despre lume în general, aşadar cum ne percepem experienţele;

•Anumite acţiuni şi ritualuri, precum exerciţiile fizice, alimentaţia, meditaţia şi distracţia;

•Trăsături de caracter, precum autocontrolul, corectitudinea, înţelepciunea, spiritul de conducător, onestitatea etc.

Cum îţi ajuţi copilul să îşi dezvolte obiceiul de a fi fericit?

1.Învaţă-l obiceiuri constructive de a-şi controla mintea şi de a crea fericire.

Mulţi oameni nu ştiu că pot alege să scape de stările proaste de dispoziţie şi să devină pozitivi într-un mod conştient. Primul pas este să identifici trăirile negative, de unde au apărut. Adesea, când cineva empatizeaza cu tine, trăirile negative pur şi simplu îşi pierd din intensitate şi se face loc schimbării. Atunci se trece la pasul doi: alegerea conştientă de a te simţi bine.

Atunci când copilul tău este indispus, ajută-l să-şi exprime trăirile şi confirmă-i-le. Când s-a mai liniştit şi este într-o dispoziţie bună, comentaţi împreună despre cât de minunat este să te simţi bine şi cât timp preţios pierzi atunci când eşti indispus. Vorbiţi despre ce strategii puteţi găsi pentru a vă crea o stare de bună-dispoziţie.

Tips: Copiii iubesc să se simtă la putere. Explicaţi-i că el este regele/regina fericirii şi este singurul care hotărăşte când să fie fericit, iar inamicii (supărarea , furia) trebuie să se supună şi să asculte de el.

2. Ajută-l să vadă bucuria în lucrurile mărunte de zi cu zi.

Studiile au arătat că oamenii care observă micile miracole ale vieţii şi se lasă încântaţi de ele sunt mai fericiţi. Răsăritul soarelui, gărgăriţa de pe pervaz, căldura zâmbetului vânzătoarei de la alimentară, un mesaj de la bunici, toate acestea sunt mici lucruri ce pot crea o stare de fericire pentru o întreagă zi. Menţionează-le copilului de fiecare dată când le întâlneşti şi împărtăşeşte plăcerea momentului împreună cu el.

Albert Einstein spunea foarte bine că “Sunt doar două feluri de a-ţi trăi viaţa. Unul, ca şi cum n-ar exista miracole. Celălalt, ca şi cum totul este un miracol.” Copiii învaţă din exemplul nostru ce este important în viaţă.

3. Ajută-ţi copilul să-şi dezvolte mulţumirea

Mulţi cred că nu pot fi mulţumiţi până nu sunt fericiţi. Dacă stai să analizezi, realizezi că dimpotrivă: eşti fericit pentru că eşti mulţumit. Cei care îşi cultivă mulţumirea într-un mod conştient au adesea o stare de bine şi se simt fericiţi.

Copiii văd lucrurile foarte simplu: au – sunt fericiţi, nu au – sunt trişti. Însă cum văd ei acest fapt de “a avea” este important de lucrat de către părinţi. Copiii nu ştiu dacă sunt norocoşi sau nu. Ştiu doar că Gigel are mai multe luminiţe la bicicletă decât ei sau că Ionuţ are un ghiozdan mai scump.

Secretul, ca părinte, este să îţi înveţi copilul de mic să nu ia lucrurile de-a gata, ci să aprecieze fiecare lucru pentru utilitatea lui. Formaţi-vă un ritual periodic de a vă arăta aprecierea şi mulţumirea pentru diverse lucruri materiale sau personale pe care le aveţi. Astfel îi stabiliţi copilului un tipar sănătos de apreciere şi conştientizare a ceea ce deţine. În acest fel, apreciindu-şi ghiozdanul pentru faptul că este spaţios şi nu s-a rupt, chiar dacă este de anul trecut, nu va mai cere un altul nou doar pentru că un coleg de clasă se laudă cu ghiozdanul lui cel nou de firmă.

4. Modelează-i autoaprecierea

Imaginea de sine este grăitoare pentru starea de fericire. Atunci când eşti mulţumit de tine eşti fericit.

Arătaţi-vă aprecierea faţă de copil, atunci când face ceva bun şi în acelaşi timp încurajaţi-l să-şi exprime şi el aprecierea faţă de propria persoană. “Bravo, mami, ai desenat minunat! Trebuie să îţi apreciezi şi tu munca. Cum te apreciezi? Spune-ţi şi tu: Bravo, Matei, eşti talentat!”

O să îl amuze şi o să îi dea o stare de bine, garantat! Însă cel mai important, va învăţa să se autoaprecieze şi să fie mulţumit de el, conturându-şi astfel o imagine de sine pozitivă.

Ştiaţi că: Fizicul şi psihicul sunt într-o legătură atât de strânsă, încât dacă mimaţi continuu timp de 20 de secunde o stare (fericire, tristeţe sau entuziasm), psihicul se lasă păcălit şi preia starea? Folosiţi-vă de această informaţie pentru a vă aduce zâmbetul pe buze în fiecare zi. Zâmbiţi şi deveniţi fericiţi!

Sursa: psihologiacopilului.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here