Cum aprindem lumina din noi?
În fiecare om există o lumină. Dar pentru fiecare trebuie să vină clipa rânduită de sus, când să te vezi aşa cum eşti şi să-L cauţi pe Hristos.
Dumnezeu te iubeşte pentru ceea ce este în tine lumina, pentru ce ai tu bun, nu pentru păcatele, întunecimile tale.
Iar tu nu poţi fi şi cu ale lumii şi cu Dumnezeu: “Cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va afla” (Marcu 8, 35). Dacă ai iubi cu adevărat pe Hristos, viaţa ta ar fi alta. Ai fi om cu adevărat, ai răspândi în jurul tău lumina şi pace.
Ai face din învăţătura lui Hristos o învăţătură vie, ai trăi-o şi ai fi fericit încă de aici, de pe pământ, înţelegând că nu ai nici un motiv să te tulburi, că necazul, nenorocirea ca şi bucuria ta pe pământ sunt la fel de trecătoare; că viaţa ta, aşa cum e, are un rost dat de Dumnezeu şi că împlinind învăţătura Lui vei ajunge să dobândeşti viaţa veşnică.
Fericirea
Ştiinţa şi tehnica îşi propun să dea omului fericirea, dar nu pot să o facă, fiindcă ele pun pe primul loc cercetările materiale şi înlătura manifestările sufleteşti. Dar omul are şi suflet – şi cine nesocoteşte sufletul, nu este în stare să-i soluţioneze marile probleme. Fericitul Augustin strigă: “Neliniştit este sufletul meu, până se na întoarce la Tine, Doamne”…
Ştiinţa a făcut ca omul să ajungă pe Lună, pe Marte şi a descoperit invenţii uluitoare. Dar tot opera ei sunt Hiroshima şi Nagasaki…
Tehnica a făcut progrese uimitoare, a adus omului o viaţă mai uşoară. Dar este oare omul mai fericit? A ajuns el mai echilibrat, mai sănătos? Răspunsul îl poate da fiecare dintre noi…
Fericirea materială este mare lucru, dar nu este totul.
Hristos ne învaţă: “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă…”.
Nu vei fi fericit fără a cunoaşte Evanghelia. Să te apropii de ea şi să o trăieşti – să fii un om adevărat! Atunci vei fi fericit!
Rostul vieţii
Nu-ţi irosi viaţa! Ea este dată oamenilor spre desăvârşirea sufletelor, pentru veşnicie. Cel ce are credinţă nu este pentru pământ. Lumea nu se împacă cu cerul. Viaţa pe pământ e ca un popas şi cine dă totul pentru ea este nefericit. Viaţa trece şi cine a pus preţ pe ea, cu nimicul pământului şi al ţărânei rămâne.
Tu să-ţi înţelegi rostul, să fii înţelept.
Degeaba cauţi să faci lumina unde nu poate dăinui. Nu este în zadar să aprinzi făclie când crivatul sufla şi ţi-o stinge?…Stârpeşte în tine egoismul şi setea nestinsă de a aduna pe pământ, care îţi ucid sufletul. Toată sârguinţa ta să fie spre a te umple de Lumină şi Adevăr. Crede în înviere, care ne va aduce din nou unul în faţa celuilalt, cu bucuria sufletelor care se regăsesc pe norii cerului, sub soarele veşniciei lui Hristos.
Omul, ca iarba…
Omul nu este numai carne, oase şi sânge, care putrezesc, ci şi altceva: duh în care se cuprinde o sclipire din Duhul lui Dumnezeu. Omule, vezi ce faci cu această licărire dumnezeiască din tine! Stă în puterile tale să o faci să crească sau să o înăbuşi sub obroc şi să o faci să piară! Va veni vremea când toţi vom da seama de asta!
Tu, în mărginirea ta, te gândeşti să ai ai ale lumii, să te bucuri de toate şi să nu te pui rău nici cu Dumnezeu. Sărmana, strâmtă raţiune omenească! Cine este cu Dumnezeu, greu poate fi plăcut oamenilor şi greu se poate bucura de toate ale lumii. Tu însă mai cu osârdie te rogi pentru ‘fericirea’ ta, ceri căsătorie, bani, îndepărtarea vrăjmaşilor, spor la serviciu şi la şcoală, avansare şi belşug în casă. Şi foarte rar, îţi doreşti lumina de sus şi mântuire. Asta pentru că eşti foarte bine înfipt în ţărână din care ai ieşit.
Doreşti toate cele pământeşti şi eşti nefericit, fiindcă nu înţelegi că viaţa ta este trecătoare: “Omul, ca iarba, zilele lui, că floarea câmpului, aşa va înflori. Că vânt a trecut peste ele şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte nici locul său” (Ps. 102).
Ţi le doreşti pe toate pentru aici şi acum, dar viaţa ta nu se sfârşeşte aici. Ar fi uşor!
Este însă un mâine, un mâine de care nimeni nu scapă.
Un mâine când toate ale tale vor trece de la întuneric la lumină şi se vor preţui nu cu măsura ta.
Deci, grăbeşte-te cât mai ai timp! Schimbă-ţi viaţa! Că iată, acum este vreme potrivită, acum este ziua mântuirii!
Sursa: Actualitateaortodoxa.com
V-ar putea interesa și următoarele articole
