Cugetări despre condiția umană

0
718

cugetariCel dintâi privilegiu al condiției umane este sociabilitatea (Marcus Aurelius).

Fiecare om poartă chipul întreg al condiției umane (M.E. de Montaigne).

A te apropia neîncetat de perfecțiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate fericită impusă omului, este o datorie (Marie D’Agoult).

Omul este, neîndoielnic, făcut pentru a gândi; în aceasta constă toată demnitatea și tot meritul său; iar datoria sa este de a gândi cum trebuie (Blaise Pascal).

Nu te teme, nu fi leneș și nu îngădui ca grijile tale să sporească (Papirus Insinger).

Timpul e moarte, spațiul e luptă și mișcarea e suferință (Mihai Eminescu).

Trăim între două mari tăceri: stele tăcute, deasuprea noastră; morminte tăcute dedesubt (Th. Carlyle).

Sărăcia e compensată prin inteligență, o îmbrăcăminte proastă prin curățenie, urâțenia prin virtute (Antiphon).

Dacă tinerețea ar ști, bătrânețea ar putea (Cicero).

Tot șirul oamenilor în decursul atâtor secole trebuie considerat ca un singur om care persistă mereu și care învață continuu (Blaise Pascal).

Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia este singura adevărată valoare omenească (Vasile Pârvan).

Fericit ori nefericit, omul are nevoie de altul. El nu trăiește decât pe jumătate, trăind doar pentru sine (J. M. Delille).

Proprie ființei umane este comuniunea (Sf. Vasile cel Mare).

Firea noastră bolnavă, decăzută și moartă avea nevoie să fie vindecată, ridicată și înviată (Sf. Grigorie de Nyssa).

Dumnezeu și omul – Antologie de cugetări

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here