Cugetarea corectă  se întemeiază pe doctrina ortodoxă

Cugetarea ortodoxă și acțiunile noastre

0
153
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

soareCugetarea ortodoxă și acțiunile noastre

Cugetarea ortodoxă -Acţiunile noastre bune sau rele se sprijină pe cugetare, pe felul în care gândim. Iar o cugetare corectă se sprijină pe o

învăţătură de credinţă adevărată, dreaptă.

De fapt Creştinismul nu-i o teorie, nu-i numai o doctrină sau o speculaţie filozofică, ci este un mod de viaţă, întrupat prin fapte. După cum îi arată şi numele, Creştinismul este religia întemeiată de Hristos. Or, Hristos spune răspicat:

“Eu am venit ca viaţa să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10,10)

Cugetarea Ortodoxă -Totuşi modul de viaţă creştin se întemeiază pe o doctrină, pe o învăţătură de credinţă, pe o dogmă. Creştinismul este “duh şi viaţă” (Ioan 6, 63). Mai întâi duh şi apoi viaţă. Înainte de a lucra şi de a da norme de acţiune Iisus a propovăduit.

În religia Sa norma de vieţuire se întemeiază pe dogmă

Cugetarea Ortodoxă -Pe învăţătura de credinţă. Într-adevăr, care este obiectul predicării Sale? Existenţa Tatălui, cu care El este de o fiinţă. Persoana şi misiunea Duhului Sfânt. Intemeierea Bisericii prin jertfa Sa şi prin pogorârea Duhului Sfânt, care este “o viaţă cu Hristos şi în Hristos condusă de Duhul Sfânt”. Misiunea Bisericii de a propovădui adevărul, de a administra Sfintele Taine şi de a conduce omenirea înspre mântuire.  Libertatea omului de a primi învăţătura Sa şi de a o pune în practică; dar şi faptul că în final pentru toate se va da socoteală.

Dogma (δόγμα), avându-şi izvorul în cuvântul Mântuitorului

Cugetarea Ortodoxă -Este un adevăr indiscutabil. În Faptele Apostolilor, dogmele sunt “hotărârile” luate de apostolii şi bătrânii din Ierusalim (Fapte 16, 4). Pentru Părinţi, dogmele exprimă învăţătura Domnului şi a Apostolilor. Biserica, fiind “stâlp şi temelie a adevărului” (1 Timotei 3, 15), mărturiseşte dogmele şi ne încredinţează că sunt revelate. De unde şi numele de “dogmele Bisericii”.

Dogmele sunt adevăruri cu o valoare absolută, ele sunt elementele şi normative ale credinţei

Cugetarea Ortodoxă -În ordinea logică, ca şi în ordinea practică, dogma precede morala. Ortodoxia atrage după ea ortopraxia. Existenţa lui Dumnezeu, nemurirea sufletului, păcatul strămoşesc, dumnezeirea Domnului Iisus Hristos. Care a venit să-l restaureze şi să-l mântuiască pe om, dau temei unui mod de viaţă creştin.

Când un misionar predică pentru prima dată într-un mediu necreştin, el începe prin a îndrepta ideea pe care aceştia o au despre Dumnezeu.

Le vorbeşte despre nemurire, li-L descoperă pe Domnul Iisus Hristos

De-abia apoi le aminteşte regulile de viaţă pe care Dumnezeu le-a aşezat în sufletul fiecărui om prin legea morală naturală. Și îi învaţă perceptele unice date de Domnul Hristos.

Într-o lume care se secularizează este nevoie să reamintim faptul că schimbarea profundă a omenirii a făcut-o Hristos.

Europenii şi nu numai, trebuie să-şi aducă aminte că civilizaţia cu care se laudă are temelii creştine

Cugetarea Ortodoxă -Dacă mulţi oameni contemporani nouă sunt tributari trupului şi banului, uitând de Hristos şi de Biserică, totuşi nu pot face abstracţie de El. “Amintirea lui e vie, pretutindeni. Pe zidurile bisericilor şi în şcoli, pe vârful clopotniţelor şi al munţilor. Pe troiţele drumurilor, la căpătâiul patului şi pe morminte. Milioane de cruci amintesc de moartea Răstignitorului. Distrugeţi frescele bisericilor, luaţi icoanele din Altare şi de prin case. Viaţa lui Hristos umple muzeele şi pinacotecile. Puneţi pe foc Liturghierele, Ceasloavele şi cărţile de rugăciune. Îi veţi descoperi numele şi cuvintele în toate cărţile literaturilor.

Chiar şi cei care-L blestemă nu fac decât să mărturisească, fără voie, prezenţa Lui”

El a schimbat modul de a gândi al omenirii, iar această schimbare s-a răsfrânt într-un alt mod de a trăi. Statul antic, anterior lui Hristos, ignora destinul omului. Doar statul conta, statul-dumnezeu, statul atotputernic. Statul nu recunoştea omului nici libertatea, nici conştiinţa, nici răspunderea, nici valoarea eternă. Era domnia sclaviei. Chiar şi omul liber era făcut pentru stat. O rotiţă în maşina statului fără iniţiativă şi fără perspectivă.

S-a întrupat Hristos, a întemeiat Biserica

Cugetarea Ortodoxă -“Unirea a tot ce există, sau e destinată să cuprindă tot ce există: Dumnezeu şi creaţie”.  Biserica este o societate destinată de Stat, având fiinţa sa, doctrina sa, mijloacele sale, căpeteniile sale. Nu potrivnică statului, dar independentă de el. Nu în discuţie cu statul, dar cu menirea ei supranaturală.

“Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”, spune Domnul Hristos (Matei 22, 21). Acesta-i modul în care va conlucra Biserica cu statul, numit în răsărit “simfonie bizantină”, şi va transforma societatea.

Societatea s-a transformat în măsura în care doctrina creştină a penetrat-o

Și în mod logic, a dat naştere la o viaţă nouă, la o morală nouă. “Un popor, ca şi orice om în parte, spunea Simion Mehedinţi. Atâta preţuieşte cât a înţeles din Evanghelie şi cât poate să urmeze învăţăturii lui Iisus”.

Uimirea mare este că bătrâna noastră Europă, acum când se conturează ca o comunitate ce tinde să-i cuprindă pe toţi copiii ei. Cu încăpăţânare se împotriveşte la a-i recunoaşte creştinismului meritele pe care le are. Cu toate insistenţele făcute de către capii Bisericii. Se ezită precizarea în constituţia europeană a faptului că moştenirea creştină îi este specifică.

Această atitudine practică îşi are rădăcinile în modul defectuos de a gândi

Cugetarea Orotdoxă -Tendinţa New age-istă de a amesteca toate doctrinele religioase. De a face din ele un ghiveci, de a le socoti pe toate bune, are urmări catastrofale. Domnul Hristos spune clar: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). NU există două adevăruri. Adevărul este unic: cel propovăduit de Hristos.

Interesant este că cei ce încearcă această globalizare religioasă, necunoscându-L pe Hristos, se afişează ca promotori de activităţi pacifiste. Ecologiste şi umanitare. Cât, şi în ce mod reuşesc se poate constata.

Mai putem trăi frumos?, – Pledoarie pentru o viaţă morală curată -, Andrei Andreicuţ

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here