Cu toţii suntem copiii Lui Dumnezeu şi cei sănătoşi şi cei cu dizabilităţi

0
462
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

copilÎn orice tip de societate au existat diferenţieri între indivizi, diferenţieri făcute după vârstă, sex, rasă, statutul socio-economic, stare de sănătate. Din punct de vedere al stării de sănătate diferenţierea a fost făcută între indivizii normali, sănătoşi, şi cei altfel, care nu reuşesc în viaţă, care nu se descurcă singuri, care nu pot atinge o independenţă economică. Aceşti indivizi sunt incluşi în grupuri minoritare şi întâmpină diferite dificultăţi sociale. Ei sunt consideraţi a fi incompetenţi sociali deoarece trăiesc la niveluri ineficace de activităţi sociale, profesionale şi de educaţie. Persoane cu deficienţe sunt întâlnite pretutindeni. Perceperea lor socială nu este întotdeauna constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând semnificaţii diferite în funcţie de cultură şi valorile promovate.     

În antichitate se considera că Homer cel orb vede ce ceilalţi nu văd şi nici nu înţeleg, în Evul mediu este vehiculată ideea că deficienţele umane reprezintă un semn de „ales” al Lui Dumnezeu sau de „posedat” de diavol. În cultura modernă europeană repulsia faţă de persoanele cu deficienţă este atât de mare, încât aceste persoane sunt izgonite la periferia lumii. Principiul separării oamenilor cu deficienţe de restul societăţii exprimă,  pe de o parte, frica acestora de contaminare, iar pe de altă parte forma de a-şi transfera propriile eşecuri sociale, politice, economice asupra acelora care nu aveau cum să se apere de asemenea acuzaţii.

,,O societate care elimină o parte din membrii săi este o societate săracă. În întreaga lume există mai mult de 500 milioane de persoane cu dizabilităţi  care sunt îndreptăţite să aibă aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi cetăţeni. Primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului arată că toate fiinţele umane sunt libere şi egale, ca demnitate şi drepturi. Întreaga omenire a parcurs un drum foarte lung de la ideea îngrijirii persoanelor cu dizabilităţi de către familie la o abordare care încearcă să dea acestora posibilitatea de a-şi controla propria viaţă. Abordările mai vechi, întemeiate în mare măsură pe milă şi pe percepţia persoanelor cu dizabilităţi ca fiind neajutorate, sunt în prezent considerate inacceptabile. Persoanele cu dizabilităţi doresc şanse egale şi acces la toate resursele respectiv: educaţie incluzivă, tehnologii noi, servicii medicale şi sociale, sport şi activităţi recreative, bunuri de consum etc.

De multe ori, societăţile, prin modul în care sunt organizate, determină excluderea persoanelor cu handicap de la viaţa socială. Discriminarea cu care aceste persoane se confruntă se bazează uneori pe prejudecăţi dar deseori este cauzată de faptul că sunt aproape complet uitate şi ignorate, ceea ce duce la apariţia şi întărirea barierelor de mediu şi de atitudine care le împiedică să facă parte din societate. Carta Uniunii Europene a Drepturilor Omului, confirmă că pentru a realiza egalitate pentru persoanele cu dizabilităţi, dreptul la non-discriminare trebuie suplimentat cu dreptul de a beneficia de măsuri menite să le asigure independenţa, integrarea şi participarea la viaţa comunităţii. Realizarea adaptărilor mediului fizic, informării şi comunicării la nevoile persoanelor cu handicap constituie una dintre cele mai importante măsuri.

Printr-un efort de solidaritate socială suntem chemaţi să acționăm în mod favorabil nevoilor complexe ale persoanelor cu dizabilităţi deoarece acestea trebuie pregătite şi ajutate pentru a-şi asuma deplina responsabilitate ca membrii ai societăţii. În același timp, diversele sisteme şi servicii (educaţie, sănătate, angajare în muncă, servicii sociale etc.) trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor şi a posibilităților tuturor membrilor societăţii, inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi.’’ (doctorand Goţia Ştefan – Anton)

În fiecare an, la 3 decembrie este marcată Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Data a fost stabilită în 1992, de Adunarea Generală a ONU, pentru a motiva populaţia să înţeleagă efectele dizabilităţilor şi pentru a combate discriminarea. ONU doreşte ca întreaga lume să devină mai responsabilă în ceea ce priveşte integrarea persoanelor cu dizabilităţi.

De multe ori persoanele cu o dizabilitate, cu un handicap cum majoritatea definesc acest concept, reuşesc să dea multe lecţii de viaţă celor care se bucură de sănătea trupului şi a minţii lor, reuşesc să dea lecţii de curaj, de răbdare, de credinţă, de optimism, de lăsare în milă şi voia Lui Dumnezeu, de voinţă necesară pentru a-şi împlini un vis care altora li se pare irealizabil. Ne dau nouă celor sănătoşi, lecţii de supravieţuire, lecţii de demnitate în fata bolii, lecţii de acceptare a crucii lor şi ne fac să ne fie ruşine pentru neputinţele noastre, pentru handicapul nostru sufletesc care ne împiedică să luptăm pentru a ne împlini visele noastre.

Atunci când crezi cu tărie că poţi să învingi orice obstacol cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu muncă susţinută, cu hotărâre, cu pasiune în tot ceea ce faci, cu optimism şi nădejde că viaţa poate fi frumoasă şi dacă ai o deficientă oarecare, poţi fi mult mai fericit, mai liniştit sufleteşte decât cel care este perfect sănătos. Cel sănătos îşi ridică ştacheta fericirii mult prea sus, îşi doreşte multe lucruri care să îi aducă împlinirea şi faptul că nu le poate avea pe toate îl face un om nefericit, pe când majoritatea oamenilor bolnavi dau slavă Lui Dumnezeu pentru orice nouă zi din viaţa lor, pentru orice dar primit de la Dumnezeu şi de la semeni. Ei se bucură pentru orice lucru simplu, se mulţumesc cu mai puţin şi cu siguranţă sunt mult mai fericiţi decât mulţi dintre noi.

Şi trebuie ca noi să nu-i privim niciodată cu milă, să nu-i privim ca pe nişte ,,handicapaţi’’, ca pe nişte neputincioşi, să nu-i considerăm diferiţi de noi, fiindcă de multe ori handicapul nostru sufletesc este mult mai urât şi cu efecte negative asupra noastră, decât handicapul lor fizic sau psihic.

Bunul Dumnezeu, să ne ajute: să trăim în pace şi iubire cu toţi semenii noştri, indiferent de problemele de sănătate cu care ne confruntăm, să nu ne marginalizam unii pe alţii, să nu ne credem diferiţi unii de alţii, fiindcă cu toţii suntem fiii Aceluiaşi Dumnezeu, iubitor şi milostiv.

Să acţionăm şi să facem front comun pentru înlăturarea barierelor care mai există în calea exercitării drepturilor şi libertăţilor peroanelor cu handicap şi pentru instaurarea unui climat de colaborare şi parteneriat favorabil mobilizării tuturor resurselor în scopul sporirii gradului de informare a membrilor societăţii în legătură cu nevoile, potenţialul şi contribuţia persoanelor aflate în dificultate la viaţa comunităţii din care fac parte.

Să ne ajutăm reciproc să ne ducem cu demnitate crucea spirituală, să învăţăm împreună lecţii de viaţă care să ne ajute pe drumul mântuirii noastre!

 

Cristina Toma

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here