Florian a căzut la pat; s-a îmbolnăvit foarte rău, dar nu pentru că a muncit prea mult, nu, ci pentru că l-a doborât patima băuturii – rachiul.
— Dacă nu te laşi de băutură, îi zise doctorul, să ştii că ai să te prăpădeşti. Rachiul este o otravă, mai ales pentru tineri.
— Nu mă pot lăsa răspunse Florian. M-am deprins cu el şi în fiecare zi trebuie să beau o sticlă de asta.
— Am eu leac, măi băiete, adăugă doctorul, numai să ai răbdare să-l iei multă vreme.
Şi într-adevăr a doua zi aduse o cutioară plină cu nişte boabe, ca nişte pietricele.
Pune în fiecare zi câte o bobiţă din astea în sticla ta de rachiu, dar să n-o mai scoţi din ea. Astfel rachiul n-o să-ţi mai facă rău.
Zis şi făcut. Florian închipuindu-şi că aceste boabe aveau puterea de a nimici otrava din rachiu, urmă întocmai sfatul doctorului şi astfel bău, în fiecare zi, câteva picături de rachiu mai puţin.
Când sticla se umplu de bobiţe, Florian se dezbărase cu totul de patima băuturii.
Morala (învăţătura) este aceasta:
E prea uşor să te înveţi la rele, dar prin răbdare poţi să scapi de ele.
Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016
