Cu noi este Dumnezeu – Predica a treia în Duminica Sfinţilor Părinţi (Ajunul Crăciunului, 1973) a Sfântului Iustin de la Celie

0
162

Cu noi este DumnezeuNu este nimic mai important decât Crăciunul! De ce? Pentru că Dumnezeu a coborât în această lume. Şi până atunci unde a fost El? Noi, prin păcatele noastre, L-am alungat de pe pământ; nu avem nevoie de Dumnezeu. Aceasta reiese din fiece păcat, fie că vrei, fie că nu vrei, căci prin fiece păcat al nostru îl gonim pe Dumnezeu de pe pământ. Mai întâi II alungăm din sufletele noastre, apoi din ţelul istoriei neamului omenesc. Şi aceasta se referă la tine, se referă la noi toţi. Dacă trăim în păcate nepocăite, noi izgonim din sufletele noastre, din inimile noastre, din conştiinţele noastre tot ceea ce este dumnezeiesc.

Aţi auzit astăzi Sfânta Evanghelie. Domnul este numit aici Emanuel, ceea ce înseamnă Cu noi este Dumnezeu (Matei 1, 23). Până atunci, cine a fost împreună cu noi? Diavolul! Diavolul – prin păcat, prin fiecare păcat, şi al meu, şi al tău, şi prin păcatele fiecăruia din neamul omenesc. Niciodată nu trebuie să ne înşelăm: noi înşine fie îl alungăm pe Dumnezeu dintru noi, fie îl facem să intre în noi înşine.

De aceea Domnul s-a făcut om, de aceea la Crăciun El a intrat în această lume şi S-a arătat ca om (1 Timotei 3, 16), ca să ne arate ceea ce trebuie să fie omul în această lume şi cum trebuie să fie el. Domnul nu S-a făcut om în zadar. Nu S-a făcut pasăre, nu S-a făcut floare, ci S-a făcut om – om care era cu totul în păcate, cu totul împuţit, cu totul în puterea demonilor, pe aceea S-a făcut om, ca să-1 izbăvească pe om de aceasta. Numele Lui, lisus, înseamnă Izbăvitor (Matei 1, 21). Izbăvitor de ce? De păcate, de păcatele omeneşti, căci prin păcate a intrat în această lume şi moartea, şi a intrat fiece diavol. De aceea fără Domnul Hristos, fără Crăciunul Său, cu adevărat neamul omenesc poate spune totdeauna pentru sine: cu noi nu este Dumnezeu, ci diavolul. Cu noi este Dumnezeu – acesta este temeiul ceresc, acesta temeiul credinţei noastre, temeiul Evangheliei. Cu noi este Dumnezeu în această lume. Iar până acum L-am avut ca şi cum nu ar fi fost deloc. Nu a fost în sensul deplin al cuvântului. Prin ce să dovedim noi, creştinii, că într-adevăr cu noi este Dumnezeul Iată, Domnul a lăsat Biserica în această lume. Ce este Biserica? Sfântul Apostol Pavel spune că Biserica este Trupul Său cel duhovnicesc; El este Capul acestui Trup, iar noi mădularele Trupului Său (Efeseni 1, 22; Efeseni 4,15-16), înţelegându-se astfel unirea organică cu Domnul Hristos. Şi astfel fiecare creştin, care împlineşte sfintele porunci evanghelice, totdeauna poate spune „cu mine este Dumnezeu”. Dar dacă creştinul se îmbracă în păcate, dacă nu se va lupta cu ele, dacă nu le va alunga dintru sine, atunci este într-o altă continuă îmbrăţişare – cu cine? Cu diavolul.

Anevoie le-a venit oamenilor să creadă că Dumnezeu S-a făcut om, iată, pentru mântuirea noastră. Dumnezeu cu adevărat S-a făcut om şi, ceea ce este cel mai important, ne-a dăruit toate mijloacele pentru ca fiecare dintre noi dacă voieşte să se poată uni cu El, cu minunatul Domn Hristos, Care după a Sa smerenie, după a Sa bunătate, iată, S-a făcut asemenea omului lepros, muritor, cu totul învăluit în păcate omeneşti. El a luat păcatele noastre asupra Sa (Efeseni 1, 29) ca să ne izbăvească de ele. De aceea S-a făcut om! De aceea a dobândit numele de Iisus Mântuitorul!

În Biserica lui Hristos noi avem toate mijloacele necesare pentru unirea noastră duhovnicească cu Domnul Hristos. Acestea simt Sfintele Taine şi sfintele virtuţi. Sfântul Botez – atunci când ne botezăm ne îmbrăcăm în Domnul Hristos (Ioan 1, 29) şi izgonim tot ceea ce este satanic şi demonic, ne lepădăm de acela şi ne predăm Domnului Hristos. Dar atunci care este semnificaţia Sfintei împărtăşanii? Aceasta este unirea deplină a ta cu El, unirea deplină a omului cu Domnul Hristos. Şi credinţa, şi dragostea, şi rugăciunea şi postul? Toate acestea sunt virtuţi cu ajutorul cărora ne unim cu Domnul Hristos.

Apostolul Pavel îi sfătuieşte pe creştini, le spune şi îi roagă: Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţa, în inimile voastre (Efeseni 3, 17). Noi nu putem să înţelegem tot ceea ce Domnul a făcut şi ceea ce este; de fapt, Dumnezeu este mai cuprinzător, mai mare, mai profund decât poate cuprinde orice minte omenească, orice cuget omenesc. De aceea Domnul, ca o cale sigură către El, a dăruit credinţa, credinţa în El. Iar pentru a avea credinţă nu este nevoie de şcoală multă, nici de comerţ, nici de bogăţie, de nimic Numai de bună-vointă. Numai de buna-vointa de a crede în Mântuitorul lumii, în Domnul Hristos. şi fiecare virtute, şi dragostea, şi rugăciunea, şi postul, toate acestea îl fac să Se sălăşluiască întru noi, aduc puterea Sa dumnezeiască, aduc cuvintele Sale de viată făcătoare şi noi cu adevărat simţim că este cu noi Dumnezeu şi nu ne temem de niciun diavol, nu ne temem de niciun păcat.

Domnul a venit în această lume, ne-a dăruit puterea şi tăria ca să biruim cu adevărat orice păcat şi nu numai păcatul, ci orice moarte, orice diavol ne-a dăruit Viaţa veşnică. A venit în această lume, a luat asupra Sa trup omenesc, a trecut prin moarte şi a înviat cu trupul din morţi, S-a suit la Ceruri şi ne-a arătat ce va fi cu trupul tău şi cu al meu. Nimic mai puţin decât aceasta! Şi trupul meu, şi al tău trebuie să intre în moarte. Dar, ca creştini, noi vom învia după credinţa noastră în Domnul Hristos. În ziua înfricoşătoarei Judecăţi Domnul ne va învia din morţi şi ne va dărui Viaţa veşnică! Cine crede în Mine are Viaţă veşnică (In. 3,16), a spus Mântuitorul. încă de aici de pe pământ are Viaţă veşnică. Aceasta înseamnă: Domnul este mai puternic decât orice moarte, decât orice diavol, decât orice păcat, mai puternic decât tine şi decât mine. Şi atunci când suntem împreună cu El, cu adevărat noi suntem biruitori.

Fie ca Sfinţii Părinţi şi Strămoşi ai Vechiului Legământ şi Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evghenia pe care astăzi o prăznuim, care a pătimit cu bucurie pentru Hristos şi a fost un model de sfinţenie, fie ca ei toţi să ne ajute nouă tuturor, iar noi să ne nevoim Pentru a lucra tot binele evanghelic, să ne nevoim în lucrarea oricărei virtuţi evanghelice şi astfel să câştigăm împărăţia Cerurilor în care, dă, Doamne, ca împreună cu Sfinţii prăznuiţi astăzi şi cu toţi Sfinţii, să-L slăvim pe Minunatul şi Singurul Domn Hristos, a Căruia este slava şi cinstea, acum şi în vecii vecilor Amin.

Cuvinte despre veşnicie, predici alese, Cuviosul Iustin de la Celie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here