CRONICĂ DE FILM. La limita de jos a cerului

0
251

1185775_627251193972597_130908747_nLoreta Popa

Am fost cu toţii, la un moment dat, la limita de jos a cerului. E greu să admiţi că viaţa ta nu este deloc aşa cum îţi doreşti, încerci să schimbi macazul, dar nu-ţi iese şi te trezeşti că trenul în care te-ai urcat ajunge pe o linie moartă. Regizorul Igor Cobileanski a reuşit să surprindă în mod plăcut întreaga asistenţă de la premiera filmului său „La limita de jos a cerului“, care a avut loc la 26 septembrie, la CinemaPro, datorită modului în care a ales să supună unui ochi critic structurile morale şi sociale ale Republicii Moldova şi nu numai, credem noi.

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”][fblike url=”http://bit.ly/1fMk4he” style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
Povestea unui traficant de droguri care trăieşte într-un orăşel uitat de lume din Republica Moldova a fost neaşteptată, total neaşteptată. De la prima scenă, în care asişti la încercarea unui tânăr de a-şi duce visul la împlinire, acela de a zbura, chiar dacă e să facă asta cu un deltaplan care abia îşi trage suflul, până la cea din final, care îţi oferă şansa de a gusta câteva migdale amare şi de a rămâne cu gustul acestora pe buze multă vreme, „La limita de jos a cerului“ este un film de artă.

1240342_640795249284858_1274201762_nNimeni nu poate spune altfel, oricât de mult s-ar strădui. Sunt momente în care pur şi simplu uiţi că eşti în sala de cinematograf şi vrei să te ridici să-ţi faci o cafea, să mănânci cartofi sau pilaf cu personajele, să încerci să-l mângâi pe eroul principal, doar, doar vei obţine un zâmbet de la el.

Sunt clipe în care ai sentimentul că asişti la reînvierea filmului neorealist şi oricând pot intra peste tine „Hoţii de biciclete“ ai lui Vittorio De Sica sau să dai peste „Rocco şi fraţii săi“ al lui Visconti.

Un dans real şi totodată simbolic al oamenilor captivi în jurul jarului-junglă pe care-l simt dincolo de pragul casei, iar fiecare gând al acestora parcă arde pe cel care cutează să-şi înfrunte destinul.

Spun asta pentru că filmul are în distribuţie oameni simpli, în locuri reale, nefardate, ceea ce îi oferǎ o vigoare şi o elocinţă fantastice.

Igor-Cobileanski1

Strǎzi adevǎrate din cartiere sǎrace, protagonişti filmaţi nemachiaţi, unii dintre ei, neprofesionisţi, dar extraordinar de talentaţi. Cu o împletire îndrăzneaţă de stiluri şi stări de spirit, Igor Cobileanski a capturat tensiunea vieţii în rola filmului său.

Filmul îşi concentrează atenţia asupra problemelor sociale evidente, cum ar fi sărăcia şi şomajul cronic. E vorba despre cum poţi face o crimă, fără să urmăreşti asta, dar eşti responsabil de ea. Viorel (Igor Babiac) este un traficant mărunt de droguri care trăieşte într-un orăşel uitat de lume din Republica Moldova.

1236982_639870346044015_1442308972_nEl locuiește cu mama sa, dar are grijă să-şi ascundă toate sentimentele şi acţiunile faţă de aceasta. Prieten bun cu Gâscă (Sergiu Voloc) se implică în micul trafic cu droguri alături de acesta, ducând plicuri cu iarbă la anumite adrese, noaptea, şi luând la schimb plicuri cu bani.

Toate acestea fără grija de a se întâlni faţă în faţă cu clienţii. Şi de a fi astfel recunoscut. Îşi ajută prietenul şi la construirea unui deltaplan, care nu vrea să zboare. Viorel se îndrăgosteşte de Maria, frizeriţa care-l tunde mereu.

1186184_639870046044045_1991038315_nEroul nostru este prins în propria indecizie, astfel încât în cele din urmă el crede a sosit momentul ca el să se poarte aidoma unui adult. Îşi ia o slujbă, renunţă la traficul cu iarbă, dar ca să-şi obţină libertatea trebuie să pună lucrurile la punct.

1234630_626352104062506_1731278485_nMaria este iubita unui traficant de droguri aflat în închisoare, și, în același timp, amanta unui polițist. Lupta pe care o dă pentru a fi cu cea pe care o iubeşte şi de a duce o viaţă cinstită are însă un preţ mult prea mare, trădarea. Aici, nici o alchimie nu poate schimba rezultatul final, din păcate.

Viorel decide să-şi schimbe viaţa în bine, însă realizează curând că binele pe care el îl vede nu are aceleaşi nuanţe cu binele pe care îl văd cei din jur.

Regizorul a încercat să redea cumva atmosfera locului unde pare că nu se întâmplă niciodată nimic, unde oamenii au uitat să zâmbească şi trăiesc aidoma roboţilor, după acelaşi program zilnic. Dar a reuşit să dea senzaţia că reia povestea lui Don Quijote şi a lui Sancho Panza, pentru că aceasta este adevărata relaţie dintre cele două personaje principale masculine, a celor doi prieteni, Viorel şi Gâscă.

1234801_639869862710730_752580148_nCu siguranţă, echipa de filmare s-a raportat la povestea locului simţind o stare apăsătoare de spirit. Filmul are replici savuroase rostite în dulcele grai moldovenesc, pe alocuri atât de pregnant încât dacă nu ai sânge de moldovean în tine e greu să înţelegi ce se spune, dar regizorul Igor Cobileanski a lăsat personajele să vorbească firesc, aşa cum o fac zi de zi în spaţiul respectiv, chiar şi cu riscul de a „nu’nţeleje nica“ nimeni, dorind să nu mintă. Şi bine a făcut.

Igor Cobileanski a lucrat cu tinerii Sergiu Voloc şi Igor Babiac, interpretul rolului principal, care, spre surprinderea tuturor, s-a dovedit a fi un foarte bun actor de cinema. Încă student, Igor Babiac are o capacitate uimitoare de a filtra realitatea şi de a o reda expresiv pe ecran.

Sergiu Voloc nu era actor. Era doar un băiat căruia îi plăcea foarte tare muzica şi încerca din răsputeri să devină actor, după ce a fost dat afară de la facultate. Igor Cobileanski a încercat mereu să descopere feţe noi şi nu neapărat printre actori, de aceea colaborarea cu Sergiu s-a dovedit fructuoasă, acesta fiind distribuit în toate scurtmetrajele regizorului.

1238951_639870996043950_648887152_nIndiferent că sunt urâţi, frumoşi, zâmbitori sau trişti, actorii pe care-I foloseşte sunt la locul potrivit, la momentul potrivit.

Filmările au avut loc în Republica Moldova, timp de 35 de zile, iar postproducţia a fost realizată la Bucureşti. Scenariul este semnat de Igor Cobileanski şi Corneliu Porumboiu. În distribuţie apar Igor Babiac, student la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, Sergiu Voloc, Ela Ionescu, actriţă de teatru din Bucureşti, Igor Caras-Romanov şi Angela Ciobanu.

553485_623339617697088_724585148_nImaginea poartă semnătura lui Oleg Mutu, iar montajul a fost realizat de Eugen Kelemen şi Cristina Ionescu.

Producătorul filmului este Alexandru Teodorescu, de la Saga Film, iar producător executiv şi story editor, Mihaela Popescu.

1231631_639870689377314_420003664_nFilmul a avut un buget de aproximativ cinci milioane de lei româneşti, echivalentul a peste 19 milioane de lei. În luna octombrie, pelicula va fi lansată şi la Chişinău.

1236873_639870906043959_235173775_n
La proiecţia de gală din 26 septembrie au luat parte Iurie Reniţă, ambasadorul Republicii Moldova în România, Iuliana Gorea Costin, înaltul reprezentant al Republicii Moldova în Guvernul României, Margareta Pâslaru, regizorii Corneliu Porumboiu (coscenaristul filmului), Tudor Giurgiu, Thomas Ciulei, actorii Dorian Boguţă, Tania Popa, Vitalie Bantaş şi producătoarea Ada Solomon.

1173890_631646340199749_477735931_n

Premiera mondială a filmului a avut loc în această vară, la Festivalul Internaţional de la Karlovy Vary, în competiţia „East of the West“. Din 27 septembrie „La limita de jos a cerului“ poate fi vizionat în cinematografele din România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here