Creştinii ortodocşi sărbătoresc miercuri Schimbarea la Faţă. Tradiţii şi obiceiuri de Obrejenie

SCHIMBAREA LA FAȚĂLa 6 august, creştinătatea prăznuieşte Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti menţionate atât în calendarul creştin-ortodox, cât şi în cel romană-catolic sau greco-catolic. În Postul Adormirii Maicii Domnului, pentru bucuria praznicului, Biserica acordă dezlegare la peşte.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este numită în popor şi Obrejenia, Pobrejenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie provine din cuvântul slavon “obrejenie”, semnificând o transformare, o schimbare. O altă denumire a sărbătorii – Probajanii-, tot de provenienţă slavonă (de la verbul popular „probazi)”,are sensul de a ocărî sau a certa. În limba greacă , denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de Transfigurare. Doar Sfântul Antim Ivireanul este singurul care atribuie acestei sărbători o denumire deosebit de sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

Tradiţii şi obiceiuri de Obrejenie

Tradiţia spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri, care adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaşte

Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun etc) sigur că se vor vindeca.

În ziua praznicului, creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rudele sau cu prietenii. Cine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie.

Gospodinele trebuie să întâmpine sărbătoarea cu evlavie şi prin fapte umanitare. De asemenea, femeile nu trebuie să spele rufe şi nici să arunce lături în curtea casei în ziua praznicului, iar curăţenia generală trebuie să se termine în ajunul sărbătorii.

Se spune că în gospodăria celei care încalcă, totuşi, tradiţia şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte:

Tradiţia populară spune că este bine să evităm călătoriile, chiar şi cele pe distanţe scurte, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.

În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi „citite”, adică sfinţite , apoi se împart credincioşilor care participă la slujba praznicului.

De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „Coliva de struguri”şi aceste ofrande se dăruiesc în memoria rudelor plecate în eternitate. Este bine să ducem astfele de ofrande la biserică; din moşi strămoşi, împlinirea acestei datini atrage sporul şi sănătatea în propria familie.

Primele semne de toamnă

Sărbătoarea este o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul.

Din data de 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi, încet, încet. De acum, iarba nu mai creşte şi frunzele încep să îngălbenească.
Din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire.

În această zi se culeg ultimele plante de leac, care vor avea puteri vindecătoare.

Dacă vremea este însorită şi plăcută, vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă.

Din ziua sărbătorii de Pobrejean, începe să se obrojească (să se îngălbenească) frunza codrului şi iarba câmpului.

Berzele se pregătesc să plece spre ţări mai calde , insectele şi şerpii se ascund sub pământ.

Iluminarea Apostolilor

Evangheliştii Matei , Marcu şi Luca descriu cu amănunte evenimentele petrecute atunci când misiunea lui Iisus pe pământ se apropia de sfârşit.Aşa cum este descris evenimentul în primele trei Evanghelii, la o săptămână după ce Mântuitorul le-a vestit Apostolilor patimile pe care le va îndura în curând, pentru mântuirea oamenilor, a urcat pe Muntele Tabor însoţit de trei dintre ucenicii Săi-Petru, Iacov şi Ioan. Iisus voia să se roage şi să se reculeagă în linişte. Pe Muntele Tabor, apostolii Mântuitorului s-au convins că Iisus nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. La scurt timp, pe când Iisus se ruga Tatălui Ceresc, Apostolii au adormit . Când s-au trezit din somn , ei au avut parte de o privelişte “nemaivăzută”:

Iisus „s-a Schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie , vorbind cu El”. (Matei-17, 2-3). Atunci ei s-au speriat , dar pe când contemplau lumina dumnezeiască au trăit momente de iluminare, iar Petru i-a spus lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici, iar dacă voieşti, voi face trei colibe : Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una.” Pe când Petru vorbea cuprins de euforie, un nor s-a coborât asupra lor, i-a umbrit şi din cer s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!” Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte” (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”. Dar ridicându-şi privirea, ucenicii L-au văzut doar pe Iisus. Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit:”Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!”

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului datează din secolul al IV-lea, iar evenimentul face referire la împărăteasa Elena care a zidit o biserică pe muntele Tabor.

Referitor la praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă, comentatorii Evangheliei susţin că această sărbătoare a Domnului anticipează învierea lui Hristos, iar această înviere prefigurează şi propria noastră înviere.

Sărbătoarea împărătească a Schimbării la Faţă ne dovedeşte că Hrisos a fost, cu adevărat, fiul lui Dumnezeu.

Praznicul Schimbării la Faţă slăveşte urcuşul duhovnicesc, credinţa şi dragostea creştină, care ne ridică pe fiecare dintre noi din întunericul deşertăciunilor la lumina izbăvirii, spun Sfinții Părinți.

Ana Grama

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here