Credință și știință. În principiu, ne înțelegem și colaborăm

atheist-and-christian-an-open-hearted-talkOrtodoxia are privilegiul de a relaționa bine cu lumea științifică, fără tensiunile și resentimentele care există între aceasta și alte confesiuni creștine. În actualul context istoric, dialogul cu oamenii de  știință se cere aprofundat, altfel riscăm să ne concentrăm doar pe comoara noastră recunoscută, Spiritualitatea, trăirea duhovnicească, și să lipsim oamenii cultivați de cadrul teoretic de investigare și interpretare al informației științifice, un cadru cât se poate de echilibrat după cum se observă deja în experiența ultimilor 25 de ani, în care s-au aruncat punți de legătură și nu s-a dinamitat nici o pod existent deja.

Teologia este considerată știință și se studiază de o manieră sau alta în majoritatea universităților.

Felul în care aceasta reușește să relaționeze cu celelalte științe și cu reprezentanții lor de seamă, ei înșiși oameni cu propriul cod de interpretare al vieții, ține de fondul sufletesc al teologilor, atât cei care acționează în mediul academic, dar mai ales cei recunoscuți pentru relația personală apropiată cu Dumnezeu, oamenii duhovnicești, deopotrivă teoreticieni în sensul originar al cuvântului – cel de văzători ai lui Dumnezeu – și practicieni, adevărați părinți ai fraților lor mai mici întru credință.

Imaginea simplă proiectată de Sf. Scriptură, documentul vechi și oficial al creștinismului, este aceea a unui univers geocentric, în care pământul constituie centrul, iar soarele, luna, stelele, călătoresc pe deasupra lui, marcând zilele, săptămânile, anii, anotimpurile. Universul apare finit, cu început și sfârșit, după care va exista un nou început, iar geometria este una în spațiu, dar un spațiu drept, nu curbat. Ce înseamnă însă zilele creației, centralitatea pământului, cât de plat este cu adevărat, toate pot fi interpretate, și încă fără a forța înțelesul dorit de Dumnezeu, autorul revelației.

Aceleași cuvinte sunt destinate novicilor și avansaților, fiecare dobândind ceea ce are nevoie și-i e de folos (Prov. 1: 4-5). Cunoașterea ruptă de Dumnezeu primește oprobiul divinității, sursa și garanția adevăratei cunoașteri (Facere 3: 5-7; Psalmi 50: 17-18; Proverbe 2: 1-15), iar demersul științific speculativ nu primește susținerea lui Dumnezeu (Înțelepciune 1: 2-5). Aceleași cuvinte pot avea înțeles istoric, moral, sau mistic, aici fiecare pătrunzând întunericul cel luminos după cât îi este dat, după mentalitatea și inima lui (Prov. 2; I Corinteni 10: 1-6; Evrei 5: 13-14; 7: 1-10).

Înțelepciunea dumnezeiască nu coincide cu cea omenească (Isaia 55: 6-11; I Corinteni 1: 21).

În privința Sfintelor Scripturi, de multe ori, Dumnezeu Însuși arată că anumite cuvinte sau acțiuni trebuie înțelese de o manieră mai flexibilă, mai înaltă (cartea Iona întreagă), sau constituie baza pentru ale rânduieli, mai potrivite pentru realitatea eshatologică (II Timotei 1: 9; Efeseni 5: 27), cerul nou și pământul nou în care locuiește dreptatea (II Petru 3: 13). Există formulări paradoxale care și-au arătat explicația în Noul Testament (Matei 22: 41-46) sau care își așteaptă încă un tâlc, precum și răspunsuri pecetluite până la o vreme (Daniel 12: 4,9; Luca 4: 21). Toate se cer impropriate, scrise în inima omului, nu conservate într-o arhivă sau muzeu (Deuteronom 6: 5-9), de aceea persoane providențiale apar în istorie cu misiunea de a readuce informația și interpretarea ei pe făgașul normal, firesc, cel creat și restaurat în Hristos (Romani 11: 36; Coloseni 1: 16; FA 11).

Fărâmițarea doctrinară a creștinismului a dus la anumite dificultăți în dialogul cu știința, dificultăți pe care Ortodoxia le poate depăși deopotrivă greu sau ușor, după cât de apropiat de Dumnezeu este teologul.

După ce am vizionat o serie de dezbateri publice între știință și teologia creștină, e drept de factură eterodoxă, am observat că oricât de ilustru și bine-pregătit ar fi reprezentantul fiecăreia, rezultatul este o remiză, sau un impas, publicul putând liniștit să plece acasă convins că cel susținut de oricare spectator a învins. Câștigul pentru teologie rămâne acela că și-a demonstrat capacitatea de a-și argumenta principiile și valorile, precum și o mai bună cunoaștere a celuilalt. Oponenții se despart respectându-se pe ei înșiși și pe celălalt, demonstrând că dialogul se poartă sau bătălia continuă.

Începem așadar o suită de articole în care prezentăm cât mai simplu cosmologia științifică actuală, așezând în paralel câteva posibile conexiuni cu revelația dumnezeiască și cugetarea celor mai iluștri reprezentanți ai Bisericii de acum și din alte epoci.

Pr. George Chirița

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Credință și știință. Forma de prezentare a universului

Credință și știință. Univers în expansiune?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here