Credința ortodoxă este legată de tămăduire

0
199
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

tamaduireCând susținem că Ortodoxia este un tratament vindecător și o știință, nu credeți că există primejdia să trecem cu vederea credința?

– Se poate să apară unele primejdii. Depinde cum privim tămăduirea și cum privim credința. Cred că ar trebui să mă explic. Prin tămaduire, mulți înțeleg formularea caracterului și comportamentului social, adică plasează tămăduirea într-o atmosferă moralizatoare. Ne ducem la preot și spunem: “Părinte, am furat”. Iar el răspunde: “Pe viitor să nu mai furi…” E și acesta un procedeu. Dar tratamentul vindecător al Bisericii nu se isprăvește aici. Sau, iarăși, mulți încearcă să devină buni nefăcând păcate în chip exterior, având virtuți, însă disprețuiesc Predania ortodoxă.

– Deci cu alte cuvinte, ce este tămăduirea ? Cum o înțelegeți ?

– O să ajungem și la tămăduire. Dar vă rog: să nu schimbăm subiectul. Discutăm dacă se poate accepta sau nu folosirea expresiei “Ortodoxia este un tratament vindecător și o știință”. Deci când vorbim de tămăduire, însă desprinzând-o de Descoperirea dumnezeiască și de Predania ortodoxă, riscăm, desigur, să o schimbăm. Și mai este o primejdie care pândește peste tot. Este posibil să vorbim despre credință în chip cu totul abstract; să înțelegem prin ea câteva principii raționale și obiective pe care trebuie să le primim în mod logic, crezând că aceasta este mântuirea.

Astfel trăiesc teologii care lucrează în chip intelectual și de aceea atâția oameni vorbesc astăzi despre teologia academică. După părerea mea, tratamentul nu se poate desprinde de credința ortodoxă, căci unul presupune existența celeilalte. Aș vrea să analizez ceva mai mult aceste lucruri.

Termenul ortodoxie este alcătuit din două cuvinte: orthi (adevărat, drept) și doxa. Doxa înseamnă credință, învățătură și slavă. Cele doua cuvinte se leagă strâns unul cu celalalt. Dreapta învățătură despre Dumnezeu înseamnă adevărata și dreapta slăvire a lui Dumnezeu. Căci dacă Dumnezeu este abstract, atunci rugăciunea către acel Dumnezeu este abstractă. Dacă Dumnezeu este personal, atunci rugăciunea dobândește un chip personal. Dumnezeu a descoperit adevărată credință, adevărata învățătură. Spunem deci că învățătura despre Dumnezeu și toate cele ce țin de mântuirea omului sunt Descoperirea lui Dumnezeu, iar nu descoperire omenească. Totuși Dumnezeu a descoperit adevărul unui popor care fusese pregătit. Iuda, fratele Domnului, înfățișează acest lucru foarte bine, spunând: “Rugându-vă să stați vitejește pentru credința aceea care odată s-a dat sfinților” (Iuda 1, 3)- în acest loc, ca și în multe altele asemănătoare, este vădit că Dumnezeu Se descoperă pe Sine sfinților – adică poporului care a ajuns la o anumită treaptă de creștere duhovnicească, ce-l face în stare să poată primi Descoperirea dumnezeiască.

Sfinții Apostoli au fost întâi vindecați, apoi au primit Descoperirea. Iar ei au împărtășit Descoperirea fiilor duhovnicesti, nu doar prin învățătura, ci în primul rând făcându-i să se nască din nou duhovnicește, în chip tainic. Noi primim dogmele și rânduielile, altfel spus, primim credința descoperită și rămânem în Biserică spre a fi tămăduiți. Căci credința este, pe de o parte, Descoperire dumnezeiască pentru cei curațiți și tămăduiți, iar pe de altă parte, este calea cea dreaptă spre a ajunge la tămăduire, pentru cei care au ales să urmeze “calea”.

,,Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă”,  Arhimandrit Hierotheos Vlachos             

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here