Credinţa mântuitoare

credinta mantuitoareSfântul Grigorie Dialogul povesteşte despre un sfânt ce trăia la Roma următoarele:

Era sărac în bunuri pământeşti dar bogat în virtuţi. Trupul său a paralizat din pricina unei boli îndelungate şi de aceea nu-şi putea mişca nici măcar o mână sau un picior. Pentru nevoile sale îl ajutau mama şi fratele său, iar ceea ce primea ca milostenie dădea la alţi săraci. Durerea sa o răbda cu mulţumire, slăvind zi şi noapte pe Dumnezeu.

Într-o zi, ca şi când venise timpul ca să-i fie răsplătită răbdarea, trupul său a încetat să-l mai doară. Şi fiindcă a înţeles că i se apropia sfârşitul, i-a rugat pe cei care îl găzduiau să aducă împreună cu el cântări de laudă lui Dumnezeu.

Deodată, în timp ce cânta împreună cu ei i-a oprit zicând:

– Tăceţi! Nu auziţi cum răsună cântările în Cer?

Şi astfel, luând aminte la acele cântări pe care le auzea în chip tainic cu urechile inimii acel suflet sfânt s-a dezlegat din legăturile trupului.Atunci s-a răspândit în acel loc atât de multă mireasmă, încât toţi cei aflaţi acolo s-au umplut de o negrăită dulceaţă. Prin acest semn s-a vădit că sufletul fusese luat de îngerii care cântau acele cântări cereşti.

Extras din „Bolile şi credinciosul”, ieromonahul Grigorie

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here