Voința divină care a creat lumea prin cuvânt – Lecții frumoase predate în școli – Să-i învățăm pe copii să aibă idei frumoase și să renunțe la a imita comportamente nesăbuite – Socializarea presupune un minimum de decență
Voința divină creatoare
„Și a privit Dumnezeu toate câte făcuse și iată erau bune foarte.” (Facerea 1, 31)
Lumea este un dar pe care Dumnezeu l-a oferit oamenilor. Motivul creării acestei lumi arată bunătatea și iubirea lui Dumnezeu.
„Potrivit descoperirii divine, izvorul existenței și Părintele omenirii este Dumnezeu, care manifestă față de întreaga creație o dragoste de Tată. El a gândit ce și cum să creeze, apoi a pus în practică. Dacă noi, oamenii, avem nevoie de materiale și de unelte pentru a crea, Dumnezeu a făcut totul din nimic, poruncind, numai prin puterea Cuvântului și voința Sa divină.”
Primii creați au fost îngerii, care sunt ființe iubitoare, bune, libere, nemuritoare, nevăzute. Ei au o disponibilitate foarte mare de a ajuta omul, fiind mesagerii noștri către Dumnezeu și de la Dumnezeu.
După crearea îngerilor și a materiei, Dumnezeu a creat bolta cerească și uscatul. A creat Soarele, Luna și Stelele care dau lumină pentru ca uscatul să rodească vegetația. Odată cu hrana, au apărut, prin voința divină, și animalele, de apă, de aer și de uscat. Apoi l-a creat pe om.
Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar în cea de-a șaptea s-a odihnit. O zi a creației este o perioadă nedeterminată de timp. Timpul a apărut o dată cu creația. Înainte de facerea lumii Dumnezeu trăia într-o veșnicie fără început sau sfârșit.
„Dintre toate ființele, omul are atât o parte materială, trupul, cât și o parte spirituală, sufletul, în acest mod el făcând legătura dintre cele două lumi create. De asemenea, omul este înzestrat cu rațiune, voință liberă și sentimente. Ca urmare a acestor trăsături specifice, omul este unic în toată creația lui Dumnezeu.”
Omul – o creație unică
Citind astăzi câteva rânduri, pe care nu le-am reprodus mot-a-mot, ci doar ideile esențiale (exceptând citatele, desigur), mă întreb câți dintre dvs. își dau seama de unde sunt. Ele sunt dintr-un manual de religie pentru copii. Și aș fi curioasă câți părinți știu ce lucruri minunate învață copiii lor la școală. Cât de inocentă și frumoasă este învățătura lor față de ceea ce deprind, de fapt, de la colegii lor de generație sau mai mari! Și anume: să vorbească urât, să se bată, să se hărțuiască între ei, să-și poreclească profesorii. O cu totul altă față a educației, de te miri de ce-ți mai trimiți copilul în colectivitate.
De ce îl trimiți să socializeze și să nu fie un sălbatic, dacă tot se întâmplă contrariul? N-ar fi mai bine să stea ei frumos acasă, să citească aceste învățături minunate, scrise cu drag, pe înțelesul lor? Și să socializeze doar cu cei care se comportă civilizat?
„Credința în Dumnezeu este una dintre cele mai mari virtuți creștine, însă ea nu înseamnă doar să crezi că Dumnezeu există și faptul că este Creatorul lumii. Este necesar să-l și asculți pe Dumnezeu, să-i urmezi sfaturile, să ai încredere în El, să-I ceri ajutorul și să ții cont de prezența Lui permanentă.” Câți dintre noi țin cont de prezența permanentă a divinității? Mereu, întotdeauna, continuu, întruna… permanent.
Ochiul lui Dumnezeu este ațintit către tine în orice moment
Dumnezeu nu te vede numai când vrei tu, Ochiul Său este ațintit către tine. Dacă te simți bine în prezența Lui, trebuie să ai decența să înveți să te porți ca în preajma unui prieten, sfătuitor, părinte. Un minimum de bun simț și de cenzură ar trebui să devină un mod de viață. Oricât de multe cuvinte urâte auzi în jurul tău, oricât de nepotrivit se comportă ceilalți, nu le urma exemplul negativ! Un minimum de luptă interioară între bine și rău trebuie să se întâmple în tine. Decența, bunătatea, frumusețea, onestitatea, blândețea trebuie să triumfe. Un minimum de autocenzură și de cumpătare trebuie să existe în fiecare. Și așa trebuie să-i învățăm și pe copiii noștri să se poarte, pentru că, vezi bine, școala face tot posibilul prin frumoasele lecții pe care le predă.
„Caracterul unui om e ceea ce face el când nu-l vede nimeni, dar toată lumea îi vede pe cei cu caracter.” Valoarea autentică și calitatea umană este ceva ce înveți începând cu vârsta cea mai fragedă. Bineînțeles că te cizelezi și evoluezi pe parcursul întregii tale vieți. Nicio vârstă nu este prea mică sau prea înaintată să începi să devii om. Un om între oameni…
Te invit să citești și Dumnezeu în casa noastră.
Mihaela Mușetescu
