Crampee

0
81
Translate in

cruceCând se zideşte ceva sub semnul crucii, o casă sau o zidire, prin infingerea ei în pământ se determină punctul central, nodul vital şi sintetic, cuprinzând în el, toată zidirea.

Este un procedeu tipic al masoneriei operative, care proiectează edificiul de sus în jos, consacrând faptul că-şi are rădăcinile în cer.

Se fixează nodul sintetic, în jurul căruia tot haosul ambiant se va transforma în cosmos, se elaborează un nou centru spiritual.

Orice caracter al arhitecturii sacre, începe conceptual cu crucea, cu Vârful care se proiectează de-a lungul axei verticale în “Piatra de Fundament”, din temelie.

Între aceste două puncte extreme se “precipită” într-un mod ideal orice construcţie ideală.

Ea se poate apoi înscrie într-un pătrat, hexagon sau pentagon, dezvoltându-se astfel într-un edificiu cu trei dimensiuni, corporificându-se în el.

În lumea aparenţelor, adică în lumea noastră, procesul pare exact invers, dar adevăratul edificiu se coboară întotdeauna din cer.

(Ca o paranteză)

sfantul-stefan-cel-mare2

De aceia, în fresce Voievozii ţin în mână biserici, în primul rând să arate că ele se coboară din Cer pe pământ, în al doilea rând să le consacre lui Dumnezeu.

Cum mulţi dintre ei erau patroni, cel puţin onorifici ai breslelor de zidari, se găseau îndrituiţi să-şi spună “Mari Arhitecţi”.

Ca o concluzie: Până şi în arhitectura modernă planul iniţial, sintetic, se numeşte “proiect”, fără ca autorul lui să-şi dea seama de adevăratul sens al termenului. Contemplată în lumea ideilor pure, opera arhitectonica, se “proiectează” apoi pe pământ într-un edificiu tridimensional, după modul “precipitării” unei soluţii suprasaturate. Mai precis, temeliile oricărei clădiri tradiţionale, fie biserica fie edificiu civil, sunt în cer, după cum tot în cer sunt rădăcinile arborelui cosmic.

Orice zidire care are la început punerea unei cruci, este o expresie arhitecturală a transformării Haosului în Cosmos, comună tuturor doctrinelor cosmologice; zidire care este o imitaţie a creerii lumii. Haosul este în mod definitoriu “domiciliul” demonului care nu-i poate admite transformarea echivalând pentru dansul cu o pieire.

De aceia în teologia patristică pomul vieţii din rai este asemănat cu semnul crucii, diferit de pomul cunoştinţei binelui şi al răului. De ce a fost pedepsit Adam? Pentru că a mâncat mai întâi din arborele Cunoştinţei Binelui şi al Răului, uitând de Arborele Vieţii, cauzal faţă de primul. Dacă proceda invers, nu se întâmpla nimic.

Şi dacă în Rai, Adam a fost primul grădinar al grădinii Raiului, Mântuitorul fiul tâmplarului ce descoperă “lemnul”, după Înviere este confundat de femeile mironosiţe de la mormânt cu Grădinarul. (Noul Grădinar – Noul Adam).

Coloana-fara-sfarsit

Trebuie să înţelegem că în perioada Mântuitorului lemnul crucii avea forma unui singur par, (ne gândim pentru o clipă şi la Coloana fără sfârşit a lui Brâncuşi) dus în spate, până la Golgota, şi care se transformă în aspectul lui microcosmic în toiag sau cârja lui Dumnezeu, din care s-au făcut cârjele arhiereşti. Prin ele şi prin delegaţie, au puterea cheilor, aceia de a deschide în cer şi pe pământ.

(Iar pe scurt) Arhitectura în vechime era numită Arta Regală, dar în vremuri şi mai vechi i se zicea Arta Sacerdotală.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here