Curățarea casei și ospățul de sărbători

0
109

Ca toate marile sărbători, și Crăciunul, este un prilej de a curăți casa și de a te întâlni cu rudele și prietenii. Mese întinse, veselie, bucate alese. Mâncărurile tradiționale la români, pentru această sărbătoare, sunt sarmalele, piftia, cârnații și cozonacii.

Masa și bucatele trebuie să fie mai întâi binecuvântate de preot și apoi servite mesenilor. De exemplu, în Moldova, nu se ia masa de seara, până nu vine preotul care blagoslovește și gustă din bucate.

Unele regiuni prezintî curiozități demne de reținut.

De pildă, în Anglia, casele sunt împodobite de cununi de dafin, iederă și măceș. Vâscul, păstrat din vechile superstiții celtice, este atârnat de tavan și la intrare, cum se obișnuiește și la noi, la români. Mâncarea tradițională este plum pudding –  budinca de prune – iar băutura, elderberry wine, dulce și aromată este făcută din flori de soc.

CrăciunulCraciunul si ospățul diferă de la o regiune la alta.

În Provence, Franța, familia se adună la cea mai în vârstă dintre rude, pe 25 decembrie, până pe seară. Ei participa la „cina cea îmbelșugată”, care este compusă din legume și morne en brandale. Acesta un fel de mâncare cu pește și usturoi. De la desert nu lipsesc niciodată halvița și prăjitura tradițională de Crăciun, la pompe, făcută din aluat, precum și vinul fiert. Înainte de a se așeza cu toții la masă, cel mai mic dintre copii, ținut în brațe de cel mai în vârstă din familie, binecuvântează masa, după care se cântă o colindă. După miezul nopții, urmează o altă mâncare tradițională, sângeretele.

craciun2A doua zi, urmează masa dată de cel de-al doilea bătrân, în ordinea vârstei din familie.

Principala atracție a mesei de a doua zi este curcanul.  În Franța meridională, copilul nu binecuvântează numai masa, ci și rigul de Crăciun. Acesta este un trunchi de măslin foarte urcat. Binecuvântând, copilul roagă focul să-i încălzeazcă pe cei săracă, pe orfani, pe bătrâni, pe infirmi și să ferească miriștea și casa săracului de foc, apoi toarnă vinul peste rug.

În Alpii Superiori, nici în cele mai nevoiașe bordeie nu lipsește cafeaua englezească, în noaptea de Crăciun, iar la întoarcerea de la liturghia de la miezul nopții, îi așteaptă tradiționala supă groasă din aluat. Capul casei, bea un pahar cu vin, imitat de toți ceilalți, în ordinea vârstei, toastând în sănătatea tatălui, a mamei, a rudelor și prietenilor, nefiind uitați nici cei absenți.

În Dalmația, capul familiei taie un stejar tânăr pe care îl aduce în casă strigând: „Te salut, norocosule Crăciun!”, iar ceilalți răspund „Dumnezeu să-ți dea!”.

Stejarul este pus pe foc și se aruncă deasupra lui cu boabe de grâu. Asa se va chema norocul, asupra vetrei în care arde. La masa îmbelșugată din această regiune, fiecare vine cu câte o lumânate în mână, spunând „Hristos S-a născut!”, cel mai bătrân strânge toate aceste lumânări, și le pune la un loc simbolizând legătura de familie. Masa durează trei zile, și poate veni oricine, cu condiția să rostească formula sacramentală „Hristos S-a născut!”.

craciun3Ospitalienii norvegieni, la masa cărora este binevenit oricine, se îngrijesc chiar și de păsările cerului. Capul familiei se urcă pe acoperiș, unde spânzură un snop de grâu, la care bineînțeles că nu întârzie să vină, tot neamul păsăresc, încântând cu ciripitul lor urechile mesenilor.

La popoarele slave pravoslavnice, în ajunul Crăciunului se postește. Oaspeții nu se așează la masă, decât după apariția primei stele pe cer. După ospăț, se organizează curse cu sănii, toți participanții fiind mascați.

„Crăciunul, datini și legende”, Beatrice  Kiseleff

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here