Crăciuniţa. Ştiaţi că…

0
609
CrăciuniţaExistă cel puţin două plante de apartament cunoscute sub numele de Crăciuniţa sau ”Crăciunel”, care înfloresc în această perioadă şi sunt oferite cu prilejul sărbătorii Crăciunului. Pe lângă brad, un simbol al Crăciunului este Crăciuniţa.

Planta care ne încântă privirile în fiecare sezon de iarnă prevestind venirea Crăciunului, ”Steaua Crăciunului” sau ”Flacăra Mexicană”, numită ştiinţific Euphorbia Pulcherrima sau Poinsettia, este cea mai spectaculoasă specie din genul ”Euphorbia”.

Poinsettia a fost cultivată de azteci în regiunile mexicane montane umede. Ei obişnuiau să o folosească pentru combaterea febrei. Mai târziu, în secolul al XVII-lea, franciscanii foloseau florile în diverse ceremonii religioase. Poinsettia a fost numită după Joel Roberts Poinsett, primul ambasador al Statelor Unite în Mexico.

Conform unei legende mexicane, un copil care nu şi-a permis să cumpere un cadou pentru a-l oferi lui Hristos, a cules în Ajunul Crăciunului câteva frunze de pe marginea drumului. A adus buchetul de Poinsettia la biserică şi, după câteva minute, acestea s-au colorat în roşu şi verde.

Cultivarea şi popularizarea sa a început în anii ’60, iar în scurt timp planta a devenit nelipsită în decorurile de Crăciun.

Ceea ce este considerat a fi floarea poinsettia este de fapt un buchet format din frunze terminale, numite bractei. Ele pot avea culoare roşie, roz, galben, alb, crem sau un amestec din două culori. Sunt aşezate sub formă de stea. Frunzele sunt verzi, fragede, şi sunt dispuse pe tulpini fragede care conţin latex. Florile adevărate sunt foarte mici, de forma unor butoni ce formează o cupă, de culoare roşie sau galbenă, şi se formează iarna în vârfurile tulpinilor. Poinsettia înfloreşte în zilele scurte de iarnă, dar cultivatorii pasionaţi le pot determina să înflorească în orice perioadă a anului, folosind o iluminare specială.

Este o plantă pretenţioasă în privinţa duratei şi intensităţii luminii.

Lungimea zilei trebuie să fie de 10 ore. Are nevoie de lumină intensă pentru a-şi păstra toate frunzele, dar vara se umbreşte uşor. Planta este mare consumatoare de apă. Se ofileşte foarte uşor şi îşi pierde frunzele dacă solul este uscat şi umiditatea aerului scăzută. De asemenea, excesul de apă în sol este dăunător. Frunzele se pot pulveriza fin cu apă, mai ales vara. Poisentia este o plantă sensibilă la curenţii de aer şi diferenţele mari de temperatură de la o zi la altă, care provoacă pierderea frunzelor.

Schlumbergera este o varietate formată prin încrucişarea mai multor specii sălbatice de cactuşi. Este numită şi Crăciuniţa sau ”Nu mă deranja” şi este un cactus originar din Brazilia, ce devine foarte decorativ iarna. Este cultivată pentru frumuseţea florilor sale tubulare de culori strălucitoare, care apar de obicei în preajma Crăciunului. Planta înfloreşte numai dacă timp de câteva luni înainte de iarnă nu i se schimbă amplasarea. De aceea se mai numeşte şi ”Nu mă deranja”.

Numită popular şi cactusul crab sau homar, datorită formei tulpinilor, schlumbergera are flori în culori variate, de la alb, roz, roşu, purpuriu, violet, portocaliu şi galben până la roşu intens, roz-portocaliu şi auriu. Are tulpinile plate, articulate în formă de curea; acestea atârnă mai ales în faza de înflorire care durează din noiembrie până la sfârşitul lunii ianuarie.

Contrar celorlalţi cactuşi, necesită locuri uşor umbrite, cu umiditate ridicată în aer.

Crăciuniţa nu suportă schimbarea poziţiei sau mişcarea vasului în faza de formare şi creştere a bobocilor, aceştia căzând foarte repede. Se plasează în încăperi cu orientare spre est sau vest, în dreptul unei ferestre, în locuri unde nu se formează curenţi de aer, mai ales iarna. Dacă soarele e puternic vara, se umbreşte uşor. În timpul verii se poate pulveriza fin cu apă şi suportă bine căldura. Toamna trebuie ţinută într-un loc luminos şi răcoros şi se udă mai rar.

Dacă vreţi ca Schlumbergera să înflorească de Sărbători, nu trebuie niciodată expusă în plin soare pe perioada de vară. Iarna poate fi lăsată la soare, pentru că razele slabe nu îi dăunează. În perioada de repaus, din august până în octombrie, Schlumbergera trebuie să stea în locuri unde temperatura nu este mai mare de 15 grade Celsius; ea trebuie sa fie mai mică de 12 şi se udă mai rar. La sfârşitul acestei perioade, se recomandă transplantarea într-un ghiveci cu puţin mai mare şi într-un amestec nou de pământ.

Odată ce planta a început să înmugurească, nu trebuie ţinută într-o încăpere, unde se aprind surse de lumina artificială după apus.

Dacă vreţi să aduceţi sărbătorilor de iarnă un aer proaspăt, ambele Crăciuniţe sunt potrivite prin frumuseţea lor în perioada Crăciunului.

Ana Grama

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here