Corbul l-a hrănit pe Cuviosul Kukșa cu plăcintă

0
186
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Cuviosul KukșaCuviosul Kukșa dăruiește învățătura ortodoxă – În acele timpuri, să slujești ca preot era un act de mare curaj – Anii de lagăr și surghiun – Munca grea și lipsa hranei din anii de surghiun – Credința sa neclintită în Dumnezeu – În urma rugii către Dumnezeu, un corb îi potolește foamea cu o bucată de plăcintă – Cum a luat corbul plăcinta?

Cuviosul Kukșa dăruiește învățătura ortodoxă

„Cuviosul Kukșa și-a început slujirea pe Muntele Athos. El a mers acolo cu binecuvântarea unui mare duhovnic de la Kiev, pe nume Iona, care era renumit prin înainte-vederea și minunile sale.
Anii de viață petrecuți pe Sfântul Munte i-au adus un folos extraordinar ca slujitor al lui Dumnezeu, călugăr și creștin. Întorcându-se în patria sa, asemenea lui Antonie de la Lavra Pecerska din Kiev, a adus pe pământul rusesc darul duhovniciei. Din anul 1917 pentru Sfânta Biserică Ortodoxă și pentru tot poporul a venit vremea grelelor încercări. Iar Cuviosul Kukșa a împărtășit pe deplin încercările împreună cu poporul.

După închiderea Lavrei Pecerska și până în anul 1938, părintele a slujit în biserica de pe Strada Voskresenskaia Slobodka. În acele timpuri, să slujești ca preot era un act de mare curaj. Dar, din anul 1938 pentru Cuviosul Kukșa a început o grea nevoință de mărturisire, fiind condamnat la 5 ani de lagăr în orașul Vilma, pe motiv că era preot ortodox. După executarea acestei pedepse a fost condamnat la trei ani de surghiun într-o altă regiune.

Munca grea și lipsa hranei din anii de surghiun

Astfel, la vârsta de 63 de ani, părintele Kukșa era condamnat la istovitoarele munci forestiere. Munca era foarte grea, mai ales pe timp de iarnă, pe o vreme cumplit de geroasă. Toți munceau câte paisprezece ore pe zi, primind puțină mâncare. Și aceea de proastă calitate. Dar, păstrând mereu în minte gândul că ‘prin multe suferințe trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu’ (Faptele Apostolilor 14, 22) și că ‘pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi’ (Romani 8, 18), părintele, ajutat de Harul lui Dumnezeu, nu doar petrecea cu răbdare și mărinimie viața mucenicească din lagărul de muncă, ci îi și întărea duhovnicește mereu pe cei din jur.

În urma rugii către Dumnezeu, un corb îi potolește foamea cu o bucată de plăcintă

Părintele își amintea: ‘Era într-o zi de Paști. Eram atât de slăbit și flămând, încât mă clătina vântul. Iar soarele strălucea, păsărelele ciripeau, zăpada începuse să se topească. Mă plimbam pe teritoriul închisorii de-a lungul sârmei ghimpate și mă chinuia o foame de nesuferit, iar în spatele sârmei bucătarii purtau pe cap tăvi cu plăcinte, care erau pregătite pentru paznici, și le duceau spre cantină. Deasupra lor zburau niște corbi. Eu am început să mă rog: ”Corbule, corbule, tu l-ai hrănit în pustie pe Prorocul Ilie, adu-mi și mie o bucată de plăcintă”. Deodată, am auzit deasupra capului: ”Crau-Crau!” și la picioarele mele a căzut o plăcintă. Corbul o furase de pe tava bucătarului. Am ridicat plăcinta din zăpadă, i-am mulțumit cu lacrimi lui Dumnezeu și mi-am potolit foamea.’”
„Prietenia minunată – Povestiri pentru copii”, Editura Egumenița 2014

Grafică imagine: Ovidiu Mușetescu
Te invit să citești și Leul și Sfânta Muceniță Tatiana.

A consemnat Mihaela Mușetescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here