Copilăria – Timpul formării universului moral al fiecăruia

0
349
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

moral creștinCopilăria este perioada formării universului moral al fiecăruia – Educația de acasă – Importanța discuțiilor și a rugăciunilor în familie – Temeliile duhovnicești ale educației

Educația duhovnicească a copiilor

„Referitor la vârsta când ar trebui să înceapă educația copiilor, părerile sunt cel mai adesea împărțite. Unii părinți cred că, după venirea pe lume a pruncului, pentru o lungă perioadă de timp este nevoie doar de o îngrijire de lucrurile din afară ale acestuia. Ei îl privesc pe copil, dar îl consideră insensibil la influențele duhovnicești, închipuindu-și că până la vârsta de doi-trei ani mintea copilului nu este pregătită pentru însușirea celor spirituale. O astfel de viziune este greșită, fiind contrară atât științei, cât și învățăturii moral creștine.

Psihologia a constatat că pruncul este cu mult mai receptiv la naștere. După definiția unui savant, sufletul copilului se aseamănă cu ‘o peliculă cinematografică’ – foarte sensibilă, care neîncetat surprinde toate simțămintele. Copilul se află încă în leagăn, dar sufletul lui acumulează deja experiență; este atent la sunete, la imagini, la intonațiile glasurilor din jur și surprinde chiar și starea sufletească a părinților. Din toate aceste experiențe, odată cu înțelegerea lui, se formează neîncetat și subconștientul copilului. Și toate câte le petrece, zi după zi, devin o parte a personalității sale. Chiar nu există niciun fel de posibilitate ca aceste impresii să fie șterse.

Experiențe care influențează dezvoltarea copilului

În afară de aceasta, psihologia contemporană a tras concluzia că aceste experiențe ale subconștientului din fragedă copilărie au o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară a omului. De pildă, suferințele și bolile oamenilor în vârstă pot apărea din pricina experiențelor dureroase din copilărie. Iată pentru ce părinții trebuie să ia aminte ca primele impresii ale pruncului să fie tratate cu cea mai mare responsabilitate, pentru că încă din momentul nașterii acesta începe să se formeze nu doar cu trupul, ci și cu sufletul.

În Evanghelie citim: ‘Și aduceau la El copii, ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu (…) Și, luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei’ (Mc. 10, 13, 14, 16). Să ne îndreptăm atenția asupra faptului că pruncii nu vin la Hristos, ci sunt aduși. Înseamnă că unii au fost foarte mici, neputând să vină ei înșiși. Ucenicii nu au îngăduit ca acești prunci să vină la Hristos, gândind, asemenea multora dintre părinții de astăzi că micuții nu sunt în stare să priceapă ceva.

Și cum a procedat cu ei Hristos Mântuitorul? El i-a certat pe apostoli. Iar noi știm că blândul Hristos îi certa doar în acele cazuri când adevărul era înăbușit de rătăcire. Ca de pildă, în cazul fariseilor fățarnici. Îndemnul lui Iisus Hristos ne arată cum copiii au o mai mare deschidere decât vârstnicii către bine, iubire și har. Ei se îndreaptă din instinct către Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos i-a îmbrățișat și i-a binecuvântat. De aici rezultă limpede că Hristos a învățat că educația religioasă și formarea caracterului moral ar trebui să înceapă chiar de la o vârstă fragedă.

Formarea universului moral

Experiența duhovnicească a Bisericii cuprinde o serie de ritualuri și obiceiuri în legătură cu copiii. Întâlnim rugăciuni specifice în biserică la nașterea pruncului, la a opta zi după naștere, când se dă numele acestuia, și la 40 de zile, când are loc îmbisericirea. În aceste zile Biserica se roagă pentru sănătatea trupească și sufletească a copilului și pentru binecuvântarea lui de Sus. După botez, Biserica prescrie împărtășirea cât de deasă a copilului, aducerea lui la biserică, închinarea la sfintele icoane. Toate acestea ar fi zadarnice dacă pruncul ar fi insensibil la astfel de experiențe duhovnicești.

Prin urmare, perioada cea mai importantă pentru educația duhovnicească este frageda pruncie. De fapt, în anii copilăriei se formează universul moral al omului. Sufletul copilului de până în șase-șapte ani este asemenea argilei maleabile, prelucrându-se ușor viitoarea sa personalitate. După această vârstă, principalele trăsături ale omului sunt deja formate. Modificarea acestora este, uneori, imposibilă.

Se poate concluziona că procedează corect acei părinți care chiar din cea mai fragedă pruncie își învață copiii rânduielile Bisericii. De pildă: când mama își aduce copilul înaintea icoanelor, când îl însemnează înainte de culcare cu semnul Crucii, când îi biruie oboseala, ținându-l în brațe în timpul Sfintei Liturghii, ori atunci când se roagă pentru prunc. Prin aceasta se arată grija ei creștină față de copil.”
„Când și cum începem să-i vorbim copilului despre Dumnezeu”, Editura de Suflet, 2006

Te invit să citești mai multe articole de la rubrica Spiritualitate.

A consemnat Mihaela Mușetescu