Conştiinţa niciodată nu piere

Conștiința omului este glasul lui Dumnezeu

0
139

constiintaConștiința omului este glasul lui Dumnezeu

Conștiința omului -Dumnezeu când a făcut pe om a sădit într-însul o dumnezeiască scânteie de luminare. Ca un cuget mai călduros şi ca un cuvânt povăţuitor minţii omeneşti, ca să deosebească binele de rău. Aceasta este legea cea firească, ce se numeşte conştiinţa. Aşa Isaac săpa puţurile pe care le astupau filistenii. Acestei legi supunându-se patriarhii şi toţi sfinţii, înainte de a se fi dat legea cea scrisă au plăcut lui Dumnezeu. Iar când s-a întunecat aceasta pentru păcatele neascultării, atunci ne-a trebuit legea cea scrisă, ne-au trebuit sfinţii prooroci.

Ne-a trebuit însăşi venirea Mântuitorului nostru Hristos ca să o lumineze şi să o învieze

Conștiința omului -Acum în mâna noastră stă, fie să oprim această conştiinţă, fie să o lăsăm să strălucească şi să nelumineze de o vom asculta. Pentru că de ne zice: fă aceasta şi nu o ascultăm şi de ne mai îndeamnă să nu o băgăm în seamă, ci o trecem cu vederea.  Înnecăm Conștiința omului şi nu mai poate să ne povăţuiască din greutatea ce este asupră-ne. Că, fiind lipsiţi de luminarea ei, începem a vedea lucrurile toate întunecate. Iar Conștiința omului ajunge ca o apă tulbure în care nu-ţi mai poţi vedea faţa. Iar noi, nemaisimţind ce ne învaţă ea, ajungem să credem că nici nu o mai avem. Ceea ce nu este cu putinţă, căci nu există cineva să nu o aibă, fiind lucru dumnezeiesc, precum am zis.

Conştiinţa niciodată nu piere

Conștiința omului -Ci pururea ne aduce aminte de ceea ce se cuvine să facem, chiar dacă noi nu o simţim. Pentru că nu o băgăm în seamă şi o călcăm, precum am zis. […] Să ne sârguim dar, o fraţilor, să ne împăcăm cu conştiinţa omului, până suntem în această lume! Să nu o lăsăm să ne mustre cu ceva, ci să o ascultăm şi la cel mai mic lucru. Pentru că să ştiţi, de la cele mai mici lucruri, cu nebăgarea de seamă şi cu călcarea, ajungi şi la cele mari. Când va începe cineva a zice: Ce este de voi grăi acest cuvânt? Ce este de voi gusta această mâncare? Ce este de voi vedea acest lucru? Din ce este aceasta şi din ce este aceea ia obicei rău, ajungând să defaime şi cele mai mari. Și cele mai grele şi calcă ştiinţa lui. Astfel, puţin câte puţin, sporind cu răutatea, se primejduieşte şi vine întru nesimţirea cea desăvârşită.

Drept aceea, să luăm aminte, fraţilor, să nu defăimăm nici faptele cele mici

Conștiința omului -Ca să nu se facă întru noi rea deprindere. Să luăm aminte să păzim faptele cele mici până sunt uşurele, ca să nu se îngreueze. Că şi faptele bune, ca şi păcatele, încep de mici ca să se facă mari. De aceea ne porunceşte Domnul să nu ne împotrivim conştiinţei noastre, ci să ne împăcăm cu ea. Zicându-ne ca şi cum ne-ar deştepta: vezi ce faci, ticăloase, caută de te împacă cu pârâşul tău cât eşti pe cale cu dânsul. Arătându-ne şi primejdia întru care ne poate aduce, zicând: ca să nu te dea judecăţii. Deci trebuie să luăm  aminte la conștiința omului. Iar judecătorul te va da slugilor şi te vor pune în temniţă. De unde adevărul îţi zic, nu vei scăpa până ce nu vei plăti toată datoria. Conştiinţa omului precum am zis, şi acum ne mustră, ori la bine ori la rău. Și ne arată ce trebuie să facem şi ce să nu facem. Dar tot ea ne va fi pârâş în veacul cei viitor. De aceea zice: ca să nu te dea judecătorului şi celelalte.

Paza conştiinţei este de trei feluri: faţă de Dumnezeu, faţă de vecinul său şi faţă de cele materialnice

Conștiința omului -1.Faţă de Dumnezeu, nedefăimând poruncile Lui. Și a te păzi să nu faci nimic din cele ce nu te vede nimeni sau nu te opreşte cineva a face. Și nici a face pe ascuns ceva împotrivă, numai din conştiinţa ta faţă de Dumnezeu.

Conștiința omului-2.Faţă de vecin o păzim când nici facem, nici grăim, nici cu chipul însemnăm. Nici cu vederea pricinuim ceva din cele ce ştim că scârbesc sau smintesc pe vecin. Că şi chipul şi vederea de multe ori sminteşte pe vecin. Chiar şi de cele ce ştii că pot să dea bănuială că le faci înadins ca să pricinuiască sminteală. Și scârbă vecinului să te păzeşti a le face. Aceasta este a păzi conştiinţa către vecin.

Conștiința omului -3.Iar paza conştiinţei faţă de cele materiale o avem când chiar lucrurile noastre nu le întrebuinţăm rău. Adică nu lăsăm să se risipească ceva în zadar, nici să se cheltuiască în deşert şi nici să se strice din nebăgare de seamă. Ci purtăm grijă de ele cu luare aminte ca să le păstrăm şi să leferim. Precum a zice de pildă: poate cineva să poarte cămaşă nespălată două săptămâni sau trei sau şi o lună. Iar el o spală adesea şi mai înainte de vreme. Sau întinde haina sa la soare şi nu mai poartă grijă să o ia. Ci o arde soarele şi în loc să-i ţină alte cinci luni sau şi mai mult, se strică curând. De asemenea şi la aşternut.

Cineva poate să-şi împlinească trebuinţa şi cu un acoperământ de rând

Conștiința omului -Totuşi nu se mulţumeşte, ci caută să aibă aşternut mai bun. Sau are vreun covoraş de lână şi caută să-l schimbe ca să ia unul mai nou sau mai frumos. Îşi poate împlini nevoia şi cu un acoperământ cum s-ar întâmpla, dar nu se mulţumeşte cu acela. Ci cere mai bun şi se gâlceveşte dacă nu i se dă, începând a răbufni către fratele său. Și a zice: pentru ce cutare are aceasta şi eu n-am? (unul ca acesta este departe de vieţuirea călugărească). Tot aşa şi la bucate. Poate cineva trăi şi cu puţină varză, cu legume sau puţine măsline. Totuşi nu vrea, ci cere alte bucate mai dulci sau mai scumpe. […]

Sfinţii părinţi – Cum să ne mântuim

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here