Din meditațiile lui Tolstoi: Eu sunt sclipirea de-o clipă a ceva

0
147
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

conştiinţa

1907

Eu nu sunt numai eu, L.N. cel în carne şi oase, de la naşte­re până la moarte, ci eu, chiar şi din punct de vedere tru­pesc, sunt manifestarea corporală a tuturor strămoşilor mei la nesfârşit şi veriga de legătură între ei şi urmaşii mei, tot la nesfârşit: Eu sunt sclipirea de-o clipă a ceva. (17 martie)

Tradiţia unui neam este manifestarea brută a conştiinţei unităţii sale. (17 martie)

Dragostea nu exprimă bine conştiinţa unităţii oamenilor. […] Pesemne dragostea este numai consecinţa acestei con­ştiinţe, iar conştiinţa unităţii se află mai adânc. (17 martie)

Viaţa omului este întotdeauna o trecere de la conştiinţa animalică la conştiinţa spirituală. Dar ce fel de trecere e aceea, când timpul nu există?

Trecerea nici nu există de fapt, iar mie şi conştiinţa corpo­rală, şi cea spirituală îmi sunt accesibile numai în timp, alt­fel spus: sub formă de timp. Spui că timpul este numai formă, că timpul nu există. Dar ce înseamnă faptul că înainte nu existai, iar acum eşti, trăieşti pe lume şi vei muri? Înseamnă că nu pot înţelege simultan existenţa şi inexis­tenţa în această lume. Aşa că sunt şi nu sunt pe lumea asta. (17 martie)

Cât de chinuiţi trebuie să fie cei care au mulţi bani. Atât de mulţi le cer, cum se pot ei lămuri cui să dea? Singura so­luţie e să dea tot. (17 martie)

Ar fi bine să uit de mine, dar nu se poate, şi de aceea tre­buie să pun semnul egalităţii: poartă-te cu alţii cum ai vrea să se poarte ei cu tine. (17 martie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here