Constantin Noica spunea…

0
139

pinkProfesor nu e decât cel care te învață să înveți. Eu n-am avut decât pe cineva care m-a învățat să dezvăț.

Înțeleg lipsa nevoii de antrenament cultural doar la cel care se așază în originar (ca Eminescu). Dar câți o pot face, câți o fac, astăzi? Totul este în derivat și atunci trebuie originalul secund.

Dacă faci cu inimă curată lucrurile, toți îți vin în ajutor. Așa mi se întâmplă acum, când văd încă o dată că nimic nu e bun dacă nu are în el infinitatea, „partea lui Dumnezeu”.

Nu-mi plac oamenii care sunt mulțumiți spre capătul vieții. Cum să fie mulțumiți? Cât au putut face din ce e de făcut, afla din ce e de aflat și spus din ce e de spus?

Întâlnesc câțiva tineri în jurul a 30 de ani, supărați nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce nu a făcut viața pentru ei. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viața, dacă nu au investit nici o miză? Îi întreb ce au vrut și-mi răspund cu ce li s-a părut că au vrut. Căci dacă voiau cu adevărat lucrul acela (frumusețile artistice ale lumii, împlinirea veacului, cărțile lui mari), atunci s-ar fi pregătit pentru întâlnirea cu ele. Îi văd triști: „E vreme urâtă afară, totul e urât”, spun ei, fără să știe că e vreme urâtă în ei înșiși. Cine nu a găsit prilejul în sine nu găsește nici în jurul său marile prilejuri.

„Singura deosebire între un nebun și mine este că eu nu sunt nebun”, spune Salvador Dali. Simt un adevăr logic și simplu în vorba asta. Singura deosebire între un mare filozof și mine este că eu nu sunt un mare filozof.

Nu înțeleg problema morții fără problema nașterii. Cum voi supraviețui? Dar cum am anteviețuit? Căci am anteviețuit într-un fel, de vreme ce sunt. Voi supraviețui așa cum am anteviețuit, cu plusul adus de viața mea.

Carte de înțelepciune, Constantin Noica

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here