Retrospectivă 2014 – Anul Brâncoveanu, prilej de comemorare în viața spirituală și artistică românească

0
268
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

CONSTANTIN BRANCOVEANU

Patriarhia Română, care a declarat 2014 ca “An comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”, instituțiile de învățământ și cultură au marcat 300 de ani de la sfârșitul tragic al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Agerpres a realizat o retrospectivă a celor mai importane evenimente care au avut loc în acest an.
 * Așa cum a hotărât Sfântul Sinod, la inițiativa Patriarhului Daniel, anul 2014 a fost proclamat ca “An comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni” în Patriarhia Română, la împlinirea a 300 de ani de la moartea mucenicească a voievodului Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și a sfetnicului Ianache. Potrivit unui referat, realizat de Cancelaria Sfântului Sinod, “Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni” a fost marcat, în general, prin diverse și numeroase manifestări religioase, culturale, științifice, educative și pastoral-misionare, prin mesaje dedicate evenimentului.

* În perioada 12 — 15 mai, la solicitarea Patriarhiei Române, Muzeul Municipiului București, prin responsabilul de șantier, arheolog expert dr. Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, arheologul specialist dr. Raluca-Iuliana Popescu și expertul în arheometrie Ingrid Poll, a realizat cercetarea arheologică a mormântului domnitorului Constantin Brâncoveanu de la biserica Sfântul Gheorghe Nou. Echipa a fost completată cu doi cercetători de la Institutul de Antropologie “Francisc Rainer”, din cadrul Academiei Române, dr. Andrei Soficaru și dr. Mihai Constantinescu, care au continuat cercetarea începută în anul 1932 de profesorul Francisc J. Rainer.

La finalul cercetării, pe 16 mai, dr. Mănucu-Adameșteanu anunța că aceasta confirmă descoperirile anterioare, din anii 1932 și 1985, osemintele fiind acelea ale domnitorului sfânt martir.

El a subliniat că “aceste observații sunt în concordanță cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și cu observațiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932”, într-unul dintre sicrie fiind identificate osemintele voievodului, depuse în cripta de nord a mormântului, încă din anul 1720, de Marica Brâncoveanu.

* O procesiune cu moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, la care au participat reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Daniel, alături de peste 10.000 de persoane, care au dorit să-i aducă cinstire sfântului, a avut loc pe 21 mai la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, hramul istoric al Catedralei patriarhale.

Traseul a fost similar celui pe care în urmă cu 80 de ani, în ziua de 21 mai 1934, a avut loc procesiunea solemnă de reînhumare a osemintelor domnitorului martir Constantin Brâncoveanu de la Catedrala patriarhală până la Biserica ‘Sfântul Gheorghe Nou’ din București.

* Totodată, în lunile iunie și iulie, racla cu moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu a fost dusă, pentru închinare, în numeroase eparhii din țară (Arhiepiscopia Târgoviștei (9 iunie), Arhiepiscopia Sibiului (4-6 septembrie), Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei (20-22 septembrie); Arhiepiscopia Râmnicului (11-12 octombrie), Arhiepiscopia Iașilor  (12-16 octombrie).

* În ziua de 16 august a fost sfințită pictura nouă a bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a Domnitorului Martir.

Este una dintre ctitoriile brâncovenești reprezentative în care se păstrează moaștele Sfântului Voievod, întâistătătorul BOR oficiind Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de ierarhi români și ierarhi delegați ai Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, Patriarhiei Alexandriei, Patriarhiei Antiohiei, Patriarhiei Ierusalimului și Bisericii Ortodoxe a Georgiei. La Liturghie au participat premierul Victor Ponta și membri ai Cabinetului.

Evenimentul a fost urmat, pe 17 august, de o procesiune cu moaștele Sfântului de la biserica Sfântul Gheorghe Nou din București până la biserica Sfântul Gheorghe din incinta Ansamblului istoric brâncovenesc de la Mogoșoaia și a fost sfințită pictura restaurată a bisericii Sfântul Gheorghe Mogoșoaia.

În același cadru comemorativ, seara, la Ateneul Român, a avut loc concertul vocal simfonic “Cinstire Sfinților Martiri Brâncoveni”, susținut de grupul psaltic Tronos al Patriarhiei Române, dirijat de părintele arhidiacon Mihai Bucă, corul Accoustic și Orchestra Metropolitană București, dirijate de Daniel Jinga.

*** Anul Brâncoveanu a fost marcat și în cadrul unor importante evenimente culturale, sociale sau caritabile, în martie, Muzeul Național de Artă al României (MNAR) anunțând lansarea programului Brâ[email protected], derulat pe tot parcursul anului 2014 în Galeria de Artă Veche Românească, unde este expusă cea mai diversă și bogată colecție de obiecte de patrimoniu provenind din ansamblurile monumentale ctitorite de voievod.

* Pe 24 martie publicul era invitat în Lapidariul amenajat la Muzeul Colecțiilor de Artă, acolo unde este expus un bogat tezaur de sculptură brâncovenească.

Sunt prezentate monumentele brâncovenești evocate în acest spațiu, din perspectiva martiriului suferit de fiecare dintre acestea. Aceasta a fost prima dintr-o serie de întâlniri cu publicul, organizate de MNAR pe parcursul întregului an, care aduc în atenția participanților diferite aspecte culturale și artistice ale epocii brâncovenești, reinterpretate din perspectivă contemporană.

* Una dintre cele mai ample expoziții dedicate voievodului martir a fost aceea intitulată “Călători prin manuscris”.

Ea a fost deschisă pe 17 mai la parterul Galeriei Naționale a MNAR. Înscrisă în programul Brâ[email protected], derulat de muzeu pe parcursul anului, expoziția, închisă la finele lunii august, a adus în prim-plan un liturghier brâncovenesc, cu o bogată decorație pictată, despre care se presupune că a aparținut voievodului martir.

Printr-o scenografie atent construită se poate parcurge un labirint inspirat de traseele sinuoase ale monogramelor și literelor miniate din manuscris, la capătul căruia este expus prețiosul obiect, ineditul expoziției constând în faptul că în fiecare zi poate fi admirată o altă filă a acestuia.

Vizitatorii au putut urma un traseu special conceput de către curatori, de-a lungul celor zece săli de expunere, lucrările selectate, marcate vizual, oferind informații ce au propus o recontextualizare a artei brâncovenești în cadrul mult mai larg al culturii medievale din Țările Române.

Totodată, în acest cadru au fost organizate numeroase evenimente conexe — conferințe, vizite cu ghidaj gratuit, lansări de carte sau performing-uri de costume de epocă — cu concursul unor specialiști ai MNAR.

* Expoziția de icoane “Candela de veghe”, care a prezentat lucrări realizate pe pânză și pe lemn.

Aceasta prezintă viziunea contemporană asupra influenței stilului brâncovenesc în evoluția artelor plastice și a arhitecturii românești, s-a deschis, pe 7 august, în sala “Lena Constante” a Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti”.

* Martiriul Brâncovenilor a fost marcat, pe 12 august, la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR), printr-un concert și o prelegere despre voievozi sanctificați, protagoniștii evenimentului fiind rapsodul Ion Crețeanu din Voineasa și jurnalistul și scriitorul Miron Manega. Alternativ cu prestația rapsodului, Miron Manega a făcut o trecere în revistă a contextului istoric în care a domnit Constantin Brâncoveanu, precum și o expunere comparativă a celor trei voievozi care au fost sanctificați, la începutul anilor ’90, de Biserica Ortodoxă Română: Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu și Grigore al III-lea Ghica.

Același muzeu a găzduit, în noiembrie, o conferință cu tema “Reînvierea cântării bizantine din manuscrisele brâncovenești”.

Ea a fost susținută de etnomuzicologul Costin Moisil, care a descris pe scurt teoriile actuale privind interpretarea notației bizantine, dar și dificultățile legate de reconstrucția vechilor cântări.

* La Palatul Voievodal Curtea Veche, s-a deschis, pe 13 august, expoziția “Ofrandă Sfinților Brâncoveni”, realizată de artistul plastic Miruna Budișteanu, care a prezentat lucrări executate preponderent pe pergament (foiță de ceapă) sau pe multimedia vellum film.

* Manifestări dedicate martiriului Sfinților Brâncoveni, organizate de Primăria Municipiului București, prin Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, au avut loc și pe 15 august la Mogoșoaia, acestea concretizându-se, în principal, prin expunerea icoanei martirilor Brâncoveni, prin conferința “Constantin Brâncoveanu, în contextul european al vremii”, susținută de scriitoarea Ileana Toma și în deschiderea expoziției “Puterea viziunii”, care a prezentat icoane închinate sfinților martiri Brâncoveni, realizate de pictorița Elena Murariu.

* În perioada 22 — 26 septembrie, în foaierul Centrului Cultural al Ministerului de Interne, a fost prezentată expoziția “Constantin Brâncoveanu 300 — Documente de Arhivă”.

Aceasta a reunit reproduceri ale unor documente emise de cancelaria brâncovenească în perioada 1688 — 1714, aflate în depozitele Arhivei Naționale Istorice Centrale din București.

Expoziția, care a fost prezentată în premieră în 16 august la Palatul Brâncovenesc de la Potlogi, a fost realizată în cadrul unui proiect al Asociației DAR Development Association finanțat de Ministerul Culturii prin Administrația Fondului Cultural Național, proiect ce s-a desfășurat în perioada mai — noiembrie 2014.

Ulterior, expoziția a fost itinerată la Târgoviște, Iași, Satu Mare și în sediile Institutului Cultural Român din București, Viena și Istanbul.

* Biblioteca Metropolitană București (BMB) a prezentat, în noaptea de 26 spre 27 septembrie, în cadrul proiectului “Nocturna bibliotecilor”, expoziția “Brâncoveanu 300”, invitând publicul să îl descopere pe domnitor altfel decât în manualele de istorie, mai precis ca pe “acela care a dat numele unui stil care a fost și rămâne primul și ultimul stil de artă și de cultură ce a răspuns sufletului și inteligenței românești”. Aceasta a putut fi vizitată până pe 26 octombrie, la Centrul cultural Octavian Goga și la filialele Dimitrie Bolintineanu, Liviu Rebreanu și George Coșbuc.

* Expoziția “Numele meu a fost Constantin Basarab Brâncoveanu”.

Ea cuprinde o serie de obiecte unicat din perioada domniei lui Brâncoveanu, de la veșmintele brodate cu aur, jilțul și sabia cu mânerul încrustat cu pietre nestemate, la bijuterii cu sigilii, rochii purtate de doamnele de la curte, a fost deschisă, în octombrie, la Palatul Suțu — Muzeul Municipiului București. Aceasta poate fi vizitată până în 30 martie 2015.

* Artistul plastic Ștefan Râmniceanu a deschis, pe 10 octombrie, la Palatul Mogoșoaia și în noul Memorial Văcărești, expoziția sa retrospectivă, aducând un omagiu lui Brâncoveanu, deopotrivă prin lucrări monumentale, de sculptură sau pictură, care trimit la Brâncuși sau Apostu ori la Rembrandt sau Andreescu, ca și prin piese mai mici.

* Anul comemorativ Brâncoveanu a fost marcat pe 19 octombrie, la Sala Mică a Teatrului Național din București, prin conferința “Un veac valah între martiri și trădări”, susținută de academicianul Răzvan Theodorescu, urmată de spectacolul-lectură “Cină cu soarele sus” de Gheorghe Truță, în regia lui Răzvan Popa.

* O manifestare intitulată “Moștenirea Brâncovenilor”, a inclus prelegerea “Sacrificiu și modernitate la Constantin Brâncoveanu”.

Ea a fost susținută de istoricul Adrian Cioroianu, și recitalul extraordinar “Voievozii neamului — ctitori și martiri” pe care actorul Emil Boroghină l-a dedicat figurilor importante din istoria românilor, a avut loc la finele lunii octombrie la sediul Institutului Cultural Român (ICR). Marcarea celor 300 de ani de la sfârșitul tragic al voievodului valah a trecut granițele României, prin organizarea, cu concursul reprezentanțelor Institutului, a unor ample manifestări la Chișinău, New York, Berlin, Paris, Budapesta, în alte centre culturale ale comunităților românești din lume.

* În același cadru, în august, Romfilatelia a pus în circulație emisiunea de mărci poștale “300 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni”, care omagiază sacrificiul acestora, iar Metrorex a organizat, la începutul lunii noiembrie, un eveniment dedicat Sfinților Martiri Brâncoveni, la stația de metrou Brâncoveanu. Aici a fost dezvelită o placă comemorativă dedicată voievodului.

* Nu în ultimul rând, opt personalități care reprezintă arta și cultura românească au fost premiate, pe 4 decembrie, la Gala Premiilor Brâncoveanu.

Albumul de 385 de pagini “Civilizația epocii brâncovenești”, semnat de Anca Beatrice Todireanu, a fost lansat oficial pe 19 decembrie, la Biblioteca Centrală Universitară din Capitală. Ampla lucrare a fost publicată la editura Monitorul Oficial cu sprijinul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române, Arhiepiscopia Bucureștilor, Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”, Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Național de Istorie a României.

****

Ajuns pe tronul Țării Românești la 29 octombrie 1688, Constantin Brâncoveanu, cel care s-a intitulat “Io Constantin Brâncoveanu Basarab voievod”, a domnit peste 25 de ani, între 1688 — 1714, o domnie lungă ce a asigurat, ca atare, o relativă liniște și prosperitate a țării, domnul având ca principal țel și folosind toate mijloacele pentru a asigura autonomia acesteia.

Născut la 15 august 1654, în satul Brâncoveni (în județul Olt de astăzi), Constantin Brâncoveanu era fiul marelui boier Papa Brâncoveanu și al Stancăi, fiica marelui postelnic Constantin Cantacuzino, bunicul său dinspre tată fiind Preda Brâncoveanu, mare vornic, nepot al lui Matei Basarab.

Constantin Brâncoveanu a moștenit o foarte mare avere, a cărei dimensiune a fost, adesea, exagerată.

Aceasta i-a adus voievodului, din partea turcilor, numele de “Altân-bey” (“Prințul aurului”). Averea l-a ajutat să se mențină atâția ani la domnie, de asemenea în acțiunile sale diplomatice și în opera sa de ctitorire, dar a fost și motivul care i-a grăbit sfârșitul, întrucât a stârnit invidia turcilor.

Brâncoveanu a beneficiat de o creștere și o educație alese, de care s-a ocupat în mod special unchiul său din partea mamei, stolnicul Constantin Cantacuzino, cărturar cu înalte studii la Padova, care l-a inițiat pe viitorul domn și în tainele diplomației europene. A intrat devreme în dregătorii, fiind mare postelnic, apoi și mare logofăt.

Voievodul a avut patru băieți — Constantin, Ștefan, Radu și Matei, care au sfârșit tragic alături de tatăl lor, la Istanbul, la 15 august 1714—, și șapte fete (Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuța, Smaranda și Bălașa).

Când în toamna lui 1688 Șerban Cantacuzino moare pe neașteptate, marii boieri ai țării au hotărât, la propunerea stolnicului Constantin Cantacuzino și a marelui spătar Mihai Cantacuzino, să-l aleagă domn pe Constantin Brâncoveanu.

Încă de la începutul domniei sale, Brâncoveanu s-a dovedit profund atașat “intereselor țării și ale neamului românesc întreg”, după cum scria Nicolae Iorga.

Având calități deosebite de om politic și diplomat, evidențiate de toți cei care l-au cunoscut, Constantin Brâncoveanu s-a înconjurat de colaboratori iscusiți, iar Curtea domnească din București a concentrat, în epocă, cea mai intensă activitate diplomatică din Europa de sud-est care a vizat, deopotrivă, interesele tuturor celor trei principate române.

Pe plan intern, el a fost preocupat de întărirea rolului domniei, precum și de reorganizarea sistemului fiscal, de ținerea unei evidențe cât mai complete a finanțelor țării și ale Curții domnești, mai cu seamă în contextul situației interne și al obligațiilor mereu în creștere impuse de Poarta otomană. Reforma inițiată de Brâncoveanu în plan financiar, în anul 1701, a dus la o creștere a numărului contribuabililor din Țara Românească, printr-un aflux însemnat de țărani din zonele vecine Țării Românești.

S-a îngrijit foarte mult de București — capitala țării-, precum și de Târgoviște.

Aceasta a redevenit în timpul lui Brâncoveanu reședință domnească. În București s-a preocupat de înfrumusețarea palatului domnesc (situat pe locul Curții Vechi), de construirea unei noi artere care să înlesnească drumul spre Mogoșoaia (1692 — Podul Mogoșoaia, azi Calea Victoriei). A construit, de asemenea, Hanul Sfântu Gheorghe, cu prăvălii și apartamente pentru negustori, Biserica Sfântu Gheorghe Nou ș.a.

Între 1694 — 1695 a fost înființată Academia domnească de la Sfântu Sava. Domnia lui Brâncoveanu coincide și cu afirmarea “stilului brâncovenesc” în artă și arhitectură, sinteză a unor elemente renascentiste și baroce, grefate pe vechi tradiții artistice locale. Monumentele cele mai reprezentative ale acestui stil sunt Palatul domnesc de la Mogoșoaia, construit în 1702, și Mânăstirea Hurezi (a cărei zidire a început în 1690), unde Constantin Brâncoveanu și-a dorit să fie înmormântat.

Politica externă a lui Constantin Brâncoveanu a fost una activă, la București funcționând un veritabil cabinet diplomatic.

În plan extern, la sfârșitul secolului al XVII, Imperiul Otoman dădea tot mai mult semne de slăbiciune atât în plan intern, cât și prin înfrângerile suferite în războaie, culminând cu înfrângerea sub zidurile Vienei din 1683, în timp ce tendințele expansioniste ale Imperiului Habsburgic se accentuau, iar o nouă mare putere—Rusia — începea să se afirme la Răsărit. Constantin Brâncoveanu și-a început domnia în împrejurările impunerii dominației habsburgice asupra Transilvaniei și a intuit grava primejdie ce plana asupra acestui principat, dar și asupra Țării Românești.

A urmărit menținerea unor raporturi bune cu Poarta, pentru a păstra statutul politico-juridic deosebit al Țării Românești.

Aceste raporturi au fost garantate și de “pungile cu bani” date turcilor ca și de respectarea strictă a obligațiilor față de Poartă. Cu Imperiul Habsburgic relațiile au fost la început încordate, din cauza amânării negocierilor începute de Șerban Cantacuzino, dar ulterior s-au îmbunătățit, iar în 1695 Constantin Brâncoveanu este confirmat “principe al imperiului”. Ca o contrapondere la amenințarea turcă și la cea austriacă, Brâncoveanu a intensificat apoi și relațiile cu Rusia.

După ce Habsburgii și-au instaurat stăpânirea asupra Transilvaniei, Brâncoveanu a fost un sprijinitor al ortodoxiei de acolo. Astfel, în timpul domniei sale au fost ctitorite lăcașuri de cult — biserica de la Făgăraș și mânăstirea de la Sâmbăta de Sus—, au fost reparate biserici și schituri, au fost trimise în Transilvania cărți tipărite în Țara Românească, dar și meșteri tipografi.

Constantin Brâncoveanu a fost și un sprijinitor al ortodoxiei, culturii și spiritualității popoarelor asuprite din cuprinsul Imperiului Otoman (lumea greacă, dar și comunitățile din Asia Mică, Siria, Ierusalim sau Egipt).

În ultimii ani de domnie ai lui Brâncoveanu relațiile acestuia cu stolnicul Constantin Cantacuzino se deterioraseră.

Suspectat de Înalta Poartă, ca urmare și a intrigilor stolnicului (care dorea scaunul Țării Românești pentru fiul său Ștefan), Brâncoveanu este mazilit la 24 martie 1714. Sosit la Curtea domnească din București, capugiul Mustafa-aga i-a pus voievodului pe umăr năframa neagră, rostind cuvântul “mazil” (care avea semnificația scoaterii din domnie).

Constantin Brâncoveanu a fost dus, împreună cu toată familia sa, la Istanbul și întemnițat la Edicule (“închisoarea celor șapte turnuri”).

Toate bunurile sale — bani, argintărie, alte bogății — care au fost descoperite în țară au fost confiscate de turci. În iulie 1714, Andrea Memmo, ambasadorul venețian la Poartă, relata torturile la care au fost supus Brâncoveanu și familia sa pentru a mărturisi unde au ascuns averile.

La 15 august 1714, chiar în ziua în care împlinea 60 de ani,Constantin Brâncoveanu a fost executat prin tăierea capului, la Istanbul, la fel și cei patru fii ai săi și sfetnicul Ianache Văcărescu. Constantin Brâncoveanu a fost silit să asiste, înainte de a fi executat, la uciderea celor patru fii ai săi.

Trupurile decapitate au fost aruncate în apele Bosforului, iar cel al lui Brâncoveanu a fost ulterior recuperat, la rugămințile doamnei Maria, văduva voievodului, și îngropat pe insula Halki, din Marea Marmara. Abia în 1720, cu mare greutate, osemintele lui Brâncoveanu au putut fi aduse și înhumate la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București, ctitoria voievodului.

După domniile lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească, respectiv Dimitrie Cantemir în Moldova, turcii au instaurat în cele două principate regimul fanariot.

Ana Grama

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here