Confuzie

0
132

În 1988, părintele profesor Păcurariu se întoarce de la Moscova, unde participase la un Simpozion consacrat încreştinării ruşilor. La obişnuitul control de pe Aeroportul Otopeni, miliţianul care făcea verificarea paşapoartelor şi a bagajelor îi pune mai multe întrebări:

–   De unde veniţi?

–   De la Moscova.

–   Ce-aţi făcut acolo?

–   Am participat la un simpozion.

–   În bagajul d-voastră văd că aveţi un obiect de metal. Ce este?

–   O cruce.

Miliţianul face ochii mari şi întreabă:

–   Da’ ce faceţi cu ea?

–   Sunt preot.

Miliţianul, mirat, neştiind la ce simpozion participă un preot tocmai în prima ţară socialistă din lume, adaugă:

–   Vreau să văd şi eu obiectul acela!

Părintele profesor deschide geamantanul şi-i prezintă o cruce patriarhală crustată, în albastru, cu alte cruci mai mici, care o formau. Miliţianul o întoarce şi pe verso şi citeşte un nume pe ea, apoi întreabă mirat:

–   Dumneavoastră sunteţi patriarhul Justinian?!

La care părintele, surprins de înţelepciunea miliţianului, îi răspunde:

–   Nu, domnule! Patriarhul Justinian este cel de la care am primit-o!

Miliţianul, dându-şi seama de propria prostie, încearcă să o dreagă, dându-şi iar importanţă:

–   Hai, hai, dă-i drumul, vezi că aşteaptă lumea la coadă!

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015