Terapia condimentelor

0
234

condimentBorcănaşele cu arome, păstrate pentru condimentarea mâncării, pot fi transformate în medicamente.
Piperul, scorţişoara şi neamul lor fac adevărate minuni.
Acum, în miez de iarnă, când întreaga natură a adormit, şi o dată cu ea şi îndrăgitele noastre plante de leac, este momentul cel mai bun pentru a descoperi tainicele puteri vindecătoare ale condimentelor. Orice gospodină are în cămări, adesea fără să ştie, o adevărată farmacie. Fiecare condiment este un mic panaceu care, folosit cu artă, poate vindecă cele mai diverse boli, de la micile indigestii până la reumatism, gripă sau boli de inimă. Puse în mâncare, luate sub formă de pulbere sau adăugate în ceai, piperul, dafinul, cuişoarele ori scorţişoară sunt plante medicinale la fel de puternice că oricare altele.

În Extremul Orient, nu există medicament natural care să nu aibă în el măcar un condiment. Aceasta, pentru ca plantele aromatizante amplifică foarte mult absorbţia principiilor active de către organism.O artă foarte subtilă şi rafinată, cultivată de milenii în Orient, este aceea de a influenţa mintea şi psihicul cu ajutorul condimentelor. Condimentele pot induce o putere de concentrare mai bună, un dinamism şi o voinţă mai puternice, pot fi afrodisiace sau somnifere. Fiecare dintre ele determină reacţii psihologice nebănuit de intense. Iată, aşadar, că avem suficiente motive să descoperim lumea fermecată ce se ascunde în borcănaşele şi cutiile cu miros ademenitor din bucătăriile noastre.

Piperul (Piper Nigrum)

Este regele neîncoronat al condimentelor. În toată lumea sunt consumate anual tone de piper, de diferite feluri: negru, alb, cu bobul lung, roşu etc. În mod tradiţional, la noi se foloseşte piperul negru, motiv pentru care deocamdată ne vom ocupa numai de el. Adăugat în mâncare, mai ales pe timp de iarnă, piperul negru este un adevărat elixir. El pune în mişcare şi digestia cea mai leneşă, face sângele să circule mai bine şi ne încălzeşte corpul. Toţi cei care au probleme cum ar fi indigestia frecvenţă, balonarea (produsă mai ales de contactul cu frigul), infecţiile frecvenţe în gât, ar trebui să folosească acest condiment. Ca plantă medicinală, piperul negru este extrem de puternic în tratarea câtorva afecţiuni.

Infecţiile în gât, guturaiul – În aceste afecţiuni, puţine leacuri sunt atât de puternice ca piperul negru. Într-o cană de ceai fierbinte (nu contează de care, poate fi busuioc, mentă, cimbrişor etc.) se pun 2-3 vârfuri de cuţit de piper negru. Se lasa câteva minute, după care se bea cu înghiţituri mici. Efectele sunt aproape imediate: gâtul se descongestionează, nările se desfundă, o fierbinţeală plăcută se răspândeşte în întreg corpul. Răceala trece numaidecât.

Tusea – Se pun într-o jumătate de litru de rachiu tare sau, mai bine, de spirt alimentar diluat cu apă, 4 linguri de piper negru măcinat, după care se lasa la macerat minimum 5 zile. Preparatul obţinut în acest mod se filtrează, după care se administrează astfel: se pune o linguriţă de macerat într-un pahar cu apă şi se amestecă. De câte ori simţim nevoia să tuşim, luăm câte o înghiţitură mică. Terminaţiile nervoase a căror iritare generează tusea vor fi în acest fel pur şi simplu anesteziate, iar gâtul va fi dezinfectat.

Acest condiment este benefic si pentru sensibilitate la frig.

– Vreme de o săptămână nu consumaţi deloc hrană rece (mai ales de la frigider) şi la fiecare masă consumaţi 2-3 vârfuri de cuţit de piper negru măcinat.
Reumatismul – Cu o tinctură de piper negru în rachiu, obţinută la fel ca cea de la tuse, masaţi zonele dureroase de 2-3 ori pe zi. Piperul negru încălzeşte articulaţiile şi le face să fie mai elastice, calmând durerile reumatice. Tratamentul este eficient mai ales atunci când este frig şi umezeală afară.

Astenia – Venirea sezonului rece şi lipsă de lumină ne fac pe mulţi dintre noi să devenim inactivi, să evităm excesiv de mult ieşirile afară, “paralizându-ne” parcă iniţiativă. Poate părea greu de crezut, dar câteva doze de piper ne vor încălzi şi la propriu şi la figurat, lecuindu-ne pe dată. Introduceţi la fiecare masă o doză de piper negru cât de mare puteţi suporta (nu trebuie să apară jenă digestivă sau alte stări de disconfort). Acest tratament se face maximum 5 zile la rând, iar efectele sale sunt miraculoase.
Precauţii: Piperul negru poate agrava afecţiuni cum ar fi: gastrită hiperacidă, hipertensiune, stările de nervozitate. În aceste afecţiuni va fi deci administrat cu prudenţă. Este contraindicat în stările inflamatorii acute şi în hipertensiune gravă.

Cuişoarele (Eugenia caryophillata)

Au fost aduse din India în urmă cu multe milenii, iar apogeul carierei lor medicale l-au atins în Egiptul Antic. Cuişoarele sunt una din plantele dezinfectante cele mai puternice de pe pământ. O singură cuisoara pusă, de exemplu, într-o fiertură de carne îi va prelungi termenul de valabilitate cu 24 de ore. De aceea, acest condiment e necesar la conservarea aproape oricărui aliment, dar şi pentru combaterea unei multitudini de boli infecţioase. Iată un mic ghid terapeutic al cuişoarelor.

Colită de putrefacţie, disfuncţii biliare – Se pun în salatele de fructe (de mere, grapefruit, lămâie) 1-2 vârfuri de cuţit de cuişoare pisate. Se fac cure cu astfel de salate, mâncate înainte de fiecare masă, vreme de o săptămână.
Balonare – Înainte şi după masă se ia un vârf de cuţit de pulbere de cuişoare. Gustul vom vedea că este destul de greu de suportat, dar efectul este mai puternic decât al oricărui medicament.

Prevenirea răcelilor – Se mestecă 1-2 cuişoare pe zi, mai ales atunci când intrăm în contact cu mari aglomeraţii umane.
Durerea de măsea – Se pisează o cuisoara şi se pune la măsea. Efectul anesteziant este aproape instantaneu.
Mâncărimi ale pielii şi pişcăturile de insecte – Se amestecă praf de cuişoare cu apă până se face o pastă, care se aplică pe piele. Vă va surprinde puterea efectului lor.

Cardamonul (Elettaria cardamonum)

Este un condiment tradiţional arab, care relativ curând a ajuns şi la noi. Îl veţi găsi în magazinele naturiste sub denumirea de cardamon şi în magazinele arabeşti sub denumirea de hell. Este folosit mai ales în condimentarea cafelei şi a dulciurilor cu cacao, deoarece neutralizează toxicitatea anumitor alcaloizi. Cea mai mare faimă şi-a câştigat-o cardamonul ca reintineritor, fiind pe drept cuvânt numit în franceză sămânţa dragostei. Să cunoaştem împreună câteva taine ale folosirii acestei plante aromatizante.

Intoxicaţii diverse – Se consumă zilnic 10 seminţe din acest condiment, mestecate pe stomacul gol. Se adăugă 4-5 boabe de cardamon în cafea pentru a-i neutraliza acesteia toxicitatea.

Impotenţa şi frigiditate 

Se pun peşte două gălbenuşuri de ou 2 vârfuri de cuţit de cardamon şi 2 linguriţe de miere lichidă. Se amestecă foarte bine totul, după care se consumă cu înghiţituri mici acest elixir. Efectele sunt cu atât mai puternice, cu cât tratamentul cu sămânţă dragostei este făcut mai des.
Acest condiment poate fi utlizat in caz de eructaţii – După fiecare masă se mestecă câteva seminţe de cardamon.
Digestie leneşă – Înainte de masă cu 10 minute, se iau cu puţină apă câteva seminţe de cardamon pisate. Nu doar digestia, ci întreg organismul se vor înviora imediat.

Scorţişoară (Cinnamonum ceylanici)

Este un arbore originar din insula Ceylon (Sri Lanka), a cărui scoarţa are un parfum cu totul şi cu totul special, fiind recoltată de secole pentru a fi adusă în Europa. Este folosită încă din Evul Mediu pentru întărirea inimii, combaterea gripei, ca afrodisiac şi pentru tratarea durerilor interne. La noi în ţara era introdusă de poticăraşi (nume dat în Transilvania farmaciştilor) în toate remediile administrate contra colicilor gastrice şi abdominale. Iată afecţiunile în care se foloseşte cu succes scorţişoară.
Probleme circulatorii şi cardiace – Se iau în fiecare zi, dimineaţa şi seara, două vârfuri de cuţit de scorţişoară cu miere lichidă. Acest tratament are şi efecte reglatoare asupra activităţii sistemului nervos.

Sughiţ, spasme digestive – Peşte trei vârfuri de cuţit de pulbere de scorţişoară se toarnă un pahar de apă fierbinte. Se lăsă puţin la infuzat, după care se consumă cu înghiţituri mici. Acţiunea sa binefăcătoare este promptă.
Sângerări ale gingiilor – Se face o infuzie concentrată din o linguriţă scorţişoară şi o cană de apă fierbinte. Se fac cu acest preparat clătiri ale gurii de două ori pe zi.
Dereglări ale apetitului – Se fac cure cu salată de fructe şi cu dulciuri uşoare în care se adăugă scorţişoară. Aceste dulciuri sunt foarte agreate de cei cu apetit slab, iar pe mâncăcioşi îi temperează.

Nucşoară (Myristica fragans)

Este o soră a scorţişoarei, aceste două condimente fiind adesea folosite împreună. În cantităţi mici, nucşoară stimulează digestia şi este un excitant uşor; în doze mai mari, acest condiment este calmant  şi somnifer. Iată câteva reţete cu nucşoară.
Insomnie – Se pun la macerat de dimineaţa până seară 1-2 linguriţe de nucşoară cu o cană de apă. Beţi atât cât puteţi din acest macerat (cu sau fără miere) înainte de culcare.
Nevralgii – Se bea un ceai fierbinte în care s-au pus 2-3 vârfuri de cuţit de nucşoară. Durerea va fi alinată considerabil şi veţi simţi o stare agreabilă de confort.
Halenă (miros urât al gurii) – Înainte şi după masă se ia un vârf de cuţit de nucşoară, împreună cu un vârf de cuţit de cuişoare.

Dafinul

Era una din plantele cele mai iubite în Grecia Antică pentru mireasmă intensă şi delicată a frunzelor sale. A fost introdus în alimentaţie, mai întâi ca un fel de medicament adăugat la hrană zilnică, pentru a creşte puterea de digestie şi a evită intoxicaţiile. Şi-a intrat în drepturi o dată cu apariţia zacuștilor şi a celorlalte conserve de toamnă, în a căror păstrare şi aromatizare este neînlocuit. Ca leac este foarte puternic (putând fi folosit şi că plantă de prim-ajutor) în următoarele afecţiuni:
Beţie, intoxicaţii, otrăvire – 20-30 de frunze de dafin opărite cu o cană de apă şi lăsate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv şi antitoxic redutabil. Se bea dintr-o dată întreaga cantitate preparată, efectul de eliminare fiind foarte prompt.

Digestie grea (atonie digestivă)

Se pun în mâncăruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o lună cu câte trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, câte una dimineaţa, la prânz şi seara. Efectul de întărire a digestiei este remarcabil.
Răguşeala, pierderea vocii, infecţii ale gingiei – Se pun 10 frunze de dafin într-o cană de apă clocotită. Se lasă la răcit, după care se fac gargară şi clătiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient dacă este repetat de trei ori pe zi.

Gripă, bronşită – Se pun coajă de la o portocală şi 4 frunze de dafin într-un litru de apă. Se lasă la macerat 4 ore, după care se filtrează totul şi se bea pe stomacul gol în mai multe reprize (în loc de apă). Acest preparat scade febră, elimină durerile de cap şi ne ajută să ne refacem rapid.
Precauţii: Deoarece în doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus în cantităţi mici în mâncare, fiindcă s-ar putea să consumaţi hrană cu plăcere, dar să o daţi afară imediat. Există persoane care nu suportă (tot din cauza efectului sau vomitiv) nici cantităţi mici de dafin; în cazul lor, mâncarea va fi pregătită fără dafin.

Terapia condimentelor, Dr. Pavel Chirilă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here