Compasiunea este limbajul iubirii (II)

0
513
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

compasiune 4Mă întreb de multe ori de ce, cei mai mulţi dintre noi nu putem fi buni şi milostivi cu semenii noştri săraci sufleteşte şi trupeşte? Oare de ce nu urmăm exemplul celor care au inimă  plină de iubire şi compasiune? Oare noi nu am putea da un sfat bun unui prieten, unui vecin, unui coleg, unui semen oarecare, oare noi nu putem îmbărbăta un semen la un necaz? Ce ne-ar costa? Puţin timp din viaţa noastră, o îmbrăţişare, un zâmbet, o strângere de mână, o rugăciune, o lacrimă, un pic de căldură sufletească, un cuvânt bun, cu compasiune frăţească, o pornire bună a inimii. Oare noi nu am putea da de mâncare unui necăjit, unui bătrân, unui copil orfan, oare noi nu putem cerceta pe un bonav dintr-un spital sau din vecinătatea noastră, sau chiar din casa noastră? Oare noi nu putem merge la închisoare şi ajuta un om căzut să aibă nădejde că i se vor ierta greşelile dacă se va pocăi pentru ele şi că nu e imposibil ca societatea să-l accepte în mijlocul sau în momentul eliberării? Oare noi nu am putea ajuta un om căruia i-a luat foc casa, căruia i-au fost inundate ogoarele şi gospodăria, oare noi nu putem ajuta un om căruia i-a fost troienită casa şi a rămas blocat în ea? Oare noi nu putem dărui o carte unui om care nu are posibilitatea să şi-o cumpere, oare noi nu putem lua atitudine în fata violenţei care a invadat tot în jurul nostru, oare noi nu am putea dărui o jucărie unui copil mai necăjit? Oare noi nu putem împărţi nişte materiale de curăţenie şi igienă unor oameni care trăiesc în condiţii mizere? Oare noi nu putem iubi pe toţi oamenii la fel indiferent de etnie şi statutul lor? Oare noi nu putem oferi o îmbrăţişare, un cuvânt bun unui copil măcinat de dorul părinţilor plecaţi la muncă în străinătate? Oare noi nu putem asculta povestea unui bătrân părăsit de familia sa şi lăsat fără milă într-un azil? Oare noi nu am putea să invităm în casele noastre un străin şi să-l ospătăm? Cu siguranţă am putea face toate aceste fapte bune, dar nu dorim să dobândim darul iubirii necondiţionate, nu ne trăim viaţa împlinind poruncile Lui Dumnezeu, nu ne adăpăm de la  izvorul de iubire şi compasiune pe care l-a revărsat asupra întregii omeniri, domnul Iisus Hristos, ci ne adăpăm de la izvorul indiferenţei, egoismului, al împietririi inimii.

Ferice de oamenii milostivi şi buni la suflet, ferice de oamenii care nu consideră, că fericirea constă în cumpărarea de lucruri scumpe, ci fericirea lor înseamnă bucuria de a dărui, bucuria de a iubi semenii necondiţionat, bucuria de a ajuta un semen care se confruntă cu o încercare în viaţa sa. Sunt din ce în ce mai puţini oameni cu un suflet minunat, cu un suflet din care iubirea revărsă şi în jurul lor, iubire ce alină durerea, vindecă boala, transformă inimile împietrite, alungă ura, alungă deznădejdea, alungă tot ce e urât şi rău. Când iubeşti pe cineva şi eşti dispus să dăruieşti tot ce poţi, chiar ştiind că rişti să nu primeşti nimic în schimb, atunci, da aceea este iubire, când iubeşti fiindcă aşa îţi dictează doar sufletul şi inima, atunci da, este iubire, când iubeşti necondiţionat pe cineva, da este iubire, când iubeşti fiindcă inima ta e plină, e inundată de iubirea pentru Dumnezeu şi semeni, atunci, da este iubire, fiindcă această iubire este alimentată de la izvorul iubirii infinte, de la izvorul vieţii veşnice, de la izvorul iubirii adevărate şi curate, fiindcă Bunul Dumnezeu cu iubirea Sa de oameni s-a milostivit de tine şi s-a sălăşluit în inima ta, ajutându-te astfel să dăruieşti iubire fără niciun interes, ci doar pentru că nu mai poţi trăi decât dăruind iubire şi astfel de om este omul plin de compasiune, este omul care are inima ocean de iubire, este omul care trăieşte doar pentru a sluji pe Dumnezeu şi pe aproapele, este  omul care trăieşte orice clipă cu bucurie şi se lasă permanent în Voia Domnului,  care ajunge să se sacrifice pentru cei din jurul lui, care poate ajunge să dăruiască dacă e nevoie şi viaţa lui altora..

Dacă faci binele ca să aştepţi recunoştinţa din partea celui pe care l-ai ajutat, dacă nu ai făcut acest bine dezinteresat, înseamnă că inima ta nu e atinsă de iubirea aceea fără margini, de iubirea aceea care te ajută să iubeşti pe Bunul Dumnezeu, pe toţi oamenii indiferent dacă primeşti ceva în schimbul ajutorului dat lor, sau nu. Omul are un suflet cu o valoare nemăsurată, dacă nu poate sta indiferent la nevoile şi greutăţile semenilor lor, fie că îi cunoaşte, fie că nu, dacă e dispus să facă milostenie trupească şi sufletească oricui are nevoie, fără a primi nimic la schimb, ci o face doar pentru că ştie că Bunul Dumnezeu aşa ar proceda, fiindcă Bunul Dumnezeu iubeşte pe toţi copiii Lui, fără să aştepte obligatoriu răsplata din partea lor. Bunul Dumnezeu nu forţează pe nimeni Să-L iubească pentru darurile cu care binecuvintează, aşteaptă răbdător să-I oferim inima noastră, aşa şi noi trebuie să iubim şi să ajutăm oamenii, fără să aşteptăm în schimb iubirea lor, dacă ne-o vor oferi înseamnă că sunt oameni cu caracter frumos, dacă nu o fac, să nu îi judecăm pentru acest lucru.

compasiune 6Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să fim din ce în ce mai mulţi oameni milostivi şi iubitori, să fim din ce în ce mai mulţi oameni solidari cu semenii noştri, să fim din ce în ce mai mulţi oameni altruişti, să ne amintim că  Mântuitorul nostru  a fost mai sărac decât cei mai mulţi dintre noi. El nu avea bani, nu avea un ungher în care să-Şi plece capul, şi totuşi cât de bogat, de generos este izvorul de iubire şi compasiune pe care l-a revărsat asupra întregii omeniri, ce exemplu viu, la îndemâna oricui, ne oferă prin ajutorul de fiecare clipă dat în timpul vieţii Sale pământeşti celor aflaţi în suferinţă! Să încercăm şi noi să fim ,,următorii’’ Săi buni şi milostivi şi să nu stăm niciodată să ne gândim de două ori dacă trebuie să dăruim din tot ce avem, din tot ce ne-a binecuvântat Bunul Dumnezeu cu multă iubire. Să fim şi noi precum Sfinţii care aveau multă compasiune în inima lor, compasiune despre care Sfântul Isaac Sirul a spus: „Ce este un suflet, o inimă plină de compasiune? Este o ardere a inimii pentru fiecare făptură: pentru oameni, pentru păsări, pentru animale, pentru târâtoare, pentru diavoli. Gândul la ele ori vederea lor îi face pe sfinţi să verse din ochi şiroaie de lacrimi. Iar compasiunea adâncă şi intensă care stăpâneşte inima sfinţilor îi face incapabili să suporte vederea celei mai mici răni, oricât de neînsemnate, făcute vreunei făpturi. Pentru aceasta ei se roagă în tot ceasul cu lacrimi, chiar şi pentru animale, pentru duşmanii adevărului şi pentru cei ce le fac rău“

 ,,Creștinul, ca ucenic al Domnului și ca următor al Lui, are vocația de a traduce aceeași compasiune în fapte, de a lucra la rândul său, ca și Hristos, pentru a vindeca, a ușura, a mângâia, a elibera de rău sau a-și întinde o mână salvatoare acum unde nevoia o reclamă. În fiecare din gesturile pline de compasiune ale creștinului este prezent Hristos Însuși. După o exprimare hrisostomică, creștinul milostiv devine mâinile și picioarele Lui Hristos Care răspunde, prin el, rugăciunilor celor neajutorați, strâmtorați, cuprinși de boală sau de oarece suferință, care au cerut cu ardoare Lui Dumnezeu să-i ajute. Însă Același Hristos Se ascunde cum numai El știe sub chipul celui flămând, însetat, străin, gol, bolnav, în temniță etc. (Mt. 25, 34-45). Deci, pe de o parte, Hristos Domnul este Tămăduitorul Care compătimește și vindecă și, pe de altă parte, Bolnavul care este tratat și alinat…Gândul că Domnul Hristos ne-a purtat povara păcatelor, a cunoscut suferința noastră și ne este un Prieten care ne înțelege, ne compătimește și ne ajută, ne oferă un puternic imbold pentru a lucra spre alinarea durerii şi a suferinţei în lume, nutrind propria noastră compasiune din cea a Învățătorului nostru. Compasiunea este limbajul iubirii. Căutând să uşureze greutăţile suportate de alţii în această lume dură, lucrăm pentru a uşura durerea Lui Dumnezeu în faţa suferinţei creaţiei Sale. Dumnezeu suferă împreună cu poporul Său. Uşurându-le celor suferinzi și chiar muribunzi tristeţea singurătății şi suferinţa trupului, aducem un zâmbet pe faţa Lui Dumnezeu. Nu contează de fapt dacă aceasta ia forma aplecării asupra necazurilor vecinilor care sunt bătrâni, bolnavi, neputincioși şi infirmi sau a dăruirii de bunuri materiale pentru a împiedica foametea, sau înseamnă a rupe din timpul nostru liber discutând cu cei singuri şi trişti. Făcând oricare dintre acestea, răspundem unei nevoi umane reale, împlinim porunca de a iubi după cum am fost iubiţi şi bucurăm inima părintească a unui Dumnezeu Care alege să sufere împreună cu cei pe care i-a creat şi-i iubeşte.’’(doxologia.ro)

Acum în această perioadă minunată a anului, acum când se apropie Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului, să încercăm să fim mai buni, mai milostivi, mai empatici cu semenii noştri, să încercăm să aducem un strop de bucurie în inimile celor care au nevoie de o alinare, care au nevoie de iubire, care au nevoie atât de hrană trupească cât şi de hrană spirituală. Să încercăm să urmăm sfatul Sfântul Ioan din Kronstadt care a spus ,,Luaţi aminte la furnici cum trăiesc în „prietenie”, sau la albine, sau la un stol de porumbei, de stăncuţe, de ciori, de gâşte, de raţe, de lebede, de vrăbii; căutaţi la o turmă de oi sau la o cireadă de vite şi veţi constata acelaşi lucru: un ataşament reciproc. Gândiţi-vă la imensele bancuri în care se adună unele specii de peşti în mări şi în râuri, cărora le place să umble în colonii numeroase, cât de legaţi sunt între ei. Gândeşte-te cu cât zel se apără, se ajută şi se iubesc între ei şi te vei ruşina faţă de nişte necuvântătoare, tu, care nu trăieşti în iubire şi care faci tot ce îţi stă în putinţă „să nu porţi sarcina” altuia (Galateni 6, 2). Că unii care se trag dintr-un singur om, este de la sine înţeles că oamenii trebuie să trăiască în iubire reciprocă, având grijă unii de alţii, şi că nu trebuie să-i despartă egoismul, trufia, răutatea, invidia, zgârcenia, incomunicabilitatea, pentru că toţi să fie una (Ioan 17, 22).’’

Atunci când ajuţi dezinteresat un semen de-al tău, atunci când te caracterizează altruismul, atunci când eşti cu inima plină de iubirea Lui Dumnezeu şi de semeni, sufletul ţi se umple de bucuria datorată faptului că ai putut fi de folos, de bucuria că ai adus un strop de fericire în viaţa unui om, de bucuria că Bunul Dumnezeu te-a ajutat să ai o inimă sensibilă şi nu una împietrită, de bucuria ca dăruind ai primit şi tu daruri şi mai frumoase, de bucuria că ai înseninat viaţa unui om şi l-ai ajutat să nu se simtă singur şi neajutorat, ci l-ai făcut să aibă încredere că Bunul Dumnezeu e mereu cu El şi a rânduit ca tu să fii cel care îi întinde o mână de ajutor, că nu e nevoie să i se arate Însuşi Dumnezeu ca să se simtă ajutat, ci că Acesta lucrează şi prin oameni, pentru a-şi ajuta copiii Săi.

compasiune 7Haideţi cu toţii să fim mai buni, mai altruiști, mai empatici, mai solidari,  să vorbim cu toţii acelaşi limbaj al iubirii, să devenim ,,îngeri pazitori’’ pentru semenii noştri, să avem o viaţă plăcută Bunului Dumnezeu aşa cum au avut-o Sfinţii, haideţi să nu Îl mai răstignim pe Bunul Dumnezeu în fiecare clipă cu păcatele noastre, haideţi să ne gândim câtă suferinţa Îi aducem Bunului Dumnezeu când Îi batem cuie în mâinile şi picioarele Sale, când Îi infingem peste tot în trup şi în inimă piroanele păcatelor noastre, haideţi măcar acum în apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului, să Îi aducem aducem un zâmbet pe faţa Lui Dumnezeu, prin faptele noastre de milostenie şi iubire pentru copiii Săi aflaţi în nevoi, haideţi să Îi dăruim iubirea noastră, haideţi să Îi spunem că Îi mulţumim că s-a jertfit pe Cruce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire.

Haideţi să fim mai buni, fiindcă nu e greu să fim mai milostivi, mai iubitori, sunt atâţia oameni în jurul nostru care reuşesc să fie adevărate modele de dăruire pentru semeni, haideţi să le urmăm exemplul, haideţi să alungăm suferinţa, singurătatea, lipsurile, ura, indiferenţa, egoismul, individualismul din viaţa noastră şi a semenilor noştri!

Toma Cristina

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here