Comori pierdute ale lumii

0
484
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

treasure_chestComorile i-au fascinat pe oameni dintotdeauna. Unii le-au îngropat pentru a le accesa mai târziu, alţii, caută să le descopere pentru a intra în posesia bogăţiilor visate. Unele au rămas legende, altele au fost scoase la lumină de-a lungul deceniilor. Iată câteva dintre ele în alegerea site-ului ListVerse.

Misterul lui Cardenio

Deşi multă lume a auzit despre celebra piesa de teatru scrisă de William Shakespeare, dar pierdută pentru totdeauna, intitulată Love’s Labour’s Won, o piesă mult mai puţin cunoscută este „History of Cardenio” („Istoria lui Cardenio”), la rândul ei pierdută, despre care se ştie doar că a fost pe lista de spectacole din 1613 a companiei de teatru londoneze King’s Men. Scrisă de Shakespeare împreună cu John Fletcher, un scriitor cu care a mai colaborat şi la redactarea pieselor „Henry al VIII-lea” şi „Two Noble Kinsmen”, „Istoria lui Cardenio” îl avea în centrul acţiunii pe Cardenio, un personaj imaginat de Miguel de Cervantes în romanul Don Quijote.

Manuscrisul nu a fost găsit niciodată, dar în 1727, Lewis Theobald, un editor al pieselor lui Shakespeare, el însuşi dramaturg, a afirmat sus şi tare că a găsit o copie a manuscrisului pe care a „prelucrat-o”, pe motive de copyright, pentru a o transforma într-o piesă de teatru cu numele „Double Falsehood” („Dublă înşelătorie”). Întrebat unde se afla manuscrisul lui Skakespeare, Theobald a spus că este plasat undeva în teatrul Covent Garden din Londra. Nenorocirea a făcut că, până să-l descopere cineva, teatrul a fost mistuit până la temelie de flăcări într-un incendiu, undeva pe la începutul secolului al XIX-lea. Dacă Theobald a spus sau nu adevărul tot nu se ştie, deşi unii cercetători spun că omul nu minţea.

Comoara din Lima

Ce listă a comorilor pierdute ar fi completă fără puţină piraterie? Zvonurile spun că pe insula nelocuită Cocos (situată în largul coastelor Costa Ricăi), ar sălăşlui o comoară despre care se crede că ar valora cam 300 milioane de dolari. Prada ar fi fost alcătuită din „113 statui religioase din aur, printre care şi o statuie a Fecioarei Maria în mărime naturală, 200 cufere cu bijuterii, 273 săbii cu mânere încrustate cu pietre preţioase, 1.000 de diamante, coroane din aur masiv, 150 de potire şi sute de lingouri de aur şi de argint”, după cum reiese dintr-un inventar original, toate aceste bogăţii fiind strânse din Limă (Peru), de Biserica Catolică. În 1820, Viceregele din Lima a încredinţat comoara unui comerciant englez pe nume William Thompson, comandantul vasului Mary Dear, pentru a fi transportată în Mexic.

Hotărârea fusese luată pentru că în 1820 coloniile spaniole fuseseră cuprinse de focul răzmeriţelor. Din nenorocire pentru Biserica Catolică, tentaţia englezului Thompson şi a echipajului sau a fost mai mare decât focul revoluţiilor, aşa că la un moment dat el le-a tăiat gâtul paznicilor şi prelaţilor spanioli care păzeau comoara şi le-a aruncat trupurile în mare. Apoi s-a transformat în pirat, a schimbat compasul şi a navigat până în insula Cocos. Aici se pare că a îngropat toate bogăţiile şi a repornit pe mare cu intenţia de a se reîntoarce pe insula după ce lucrurile se mai calmau. Ghinionul lui a fost că nava Mary Dear să fie interceptată de soldaţii spanioli, întreg echipajul, cu excepţia lui Thompson, fiind spânzurat pentru piraterie. Drept răsplată pentru dovadă de clemenţă, Thompson a fost de acord să-i conducă pe reprezentanţii spanioli la locul în care îngropase comoara, numai că în momentul în care a ajuns pe insulă, Thompson a evadat în junglă, astfel că nici el, nici comoara n-au mai fost văzute vreodată. De atunci până azi, sute de vânători de comori au încercat să dezgroape tezaurul din Lima de pe Insula Cocos.

Cea mai notabilă a fost încercarea germanului August Gisser care a locuit pe insula între 1889 şi 1908, dar şi aceasta a fost fără succes. De fapt se acreditează ideea că această comoară nici n-a fost îngropată pe Insula Cocos, ci undeva pe o insulă necunoscută din dreptul Americii Centrale.

Sabia Kusanagi

Numele complet al sabiei este Kusanagi no Tsurugi care s-ar traduce „Sabia care taie iarba”. Ea reprezintă o parte a tripletei de obiecte de cult cunoscute în Japonia sub numele de Prerogativele (Regalia) Imperiale. Sabia este un simbol al puterii şi este folosită ritualic de fiecare dată când este încoronat un nou împărat. Sabia este considerată şi ca un simbol al legitimităţii noului conducător şi se spune că a fost dată fiecărui nou împărat în ultima mie de ani.

Originalul acestei săbii se crede că este adăpostit în sanctuarul Atsuta din Nagoya, numai că se pare că în realitate ceea ce este folosit la încoronare este de fapt o copie! Adevărul este ca originalul real s-a pierdut pe fundul mării în timpul unei bătălii navale din secolul al XII-lea, aşa că ceea ce este la Nagoya ar fi o copie, iar ce se foloseşte la ceremonia de încoronare este o copie a copiei!

Oricum, e bine de ştiut că sabia Kusanagi no Tsurugi reprezintă valoarea, în vreme ce celelalte două obiecte ale Prerogativelor Imperiale, oglinda Yata no Kagami şi bijuteria Yasakani no Magatama, reprezintă înţelepciunea, respectiv bunăvoinţă.

Sursa: revistamagazin.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here