Copiii noștri sunt o mare comoară. Să avem, deci, grijă de ei și să facem tot ce putem să nu-i pierdem, ci cel viclean stă gata să ni-i fure. Ce facem noi azi pentru ei? Tocmai ce nu trebuie.
Pentru moșia noastră ne zbatem cât putem și avem grijă să o dăm s-o lucreze unui om pe care-l considerăm credincios și cinstit. Căutăm, de asemenea, un îngrijitor bun pentru caii noștri, un vizitiu bun și un contabil priceput. Nu arătăm, însă, aceeași preocupare pentru ce avem noi mai scump, copiii.
Nu-i căutăm fiului nostru un pedagog bun care să nu-l lase să se depărteze de înțelepciune. Și totuși, copiii sunt averea noastră cea mai de preț și numai pentru ei facem tot ce facem. Pentru averea pe care le-o vom lăsa-o ne zbatem, dar pentru ei însuși, nu. Vezi ce strâmb gândim? Îngrijește-te de sufletul copilului tău și restul va veni de la sine. Dacă sufletul nu e bun, atunci nu-i folosesc la nimic averile. Dar, dacă sufletul îi e întărit în credință, plin de virtute și curat, atunci nici chiar sărăcia nu-l poate vătăma.
„Părinții și educarea copiilor”, Sf. Ioan Gură de Aur
Jurnal Spiritual
