Clerul chemat la instruire şi formare continuă- partea a II-a

0
77

IMGP7859În tot Apusul educaţia teologică s-a orientat tot mai mult spre chestiuni practice, dar întrucât s-a constatat că sala de curs reprezintă o ofertă foarte limitată pentru a deprinde lucrarea pastorală, s-au creat condiţii pentru exercitarea ei sub supraveghere şi într-un cadru clinic. Studentul şcolii teologice poate avea parte de o lucrare pastorală ce are la bază contacte cu persoane concrete, cu oameni ce încearcă din răsputeri să găsească un sens trudei lor existenţiale şi să descopere izvoare duhovniceşti mai bogate, potrivite nevoilor lor concrete.

Aceste schimbări la nivelul educaţiei teologice, care au avut loc în ultimii treizeci de ani în Apus, oferă clericului tot mai multe oportunităţi şi posibilităţi.   Prima  dintre  ele  vizează educaţia pastorală în condiţii clinice şi se desfăşoară în spitale  şi aşezăminte de sănătate. Sunt de asemenea oferite  clericilor cursuri intensive de vară, pe perioade de  şase sau douăsprezece săptămâni. Şcolile bisericeşti şi teologice ale universităţilor oferă cursuri şi seminarii  de vară pe chestiuni psihologice şi pastorale. Clericii  cu anumite nelămuriri şi anxietăţi le vor urma pe  acestea, cu permisiunea şi susţinerea materială (burse)  venită din partea acelor comunităţi bisericeşti care  înţeleg valoarea unei instruiri continue, necesară unei  mai bune lucrări pastorale.  Valoarea practicii clinice pentru instruire este  incontestabilă, dând şansa deprinderii unor metode pastorale şi constituind un adevărat laborator uman, unde teoria şi practica se împletesc într-un mod armonios. Intr-un cadru clinic, crizele vieţii şi ale morţii adună laolaltă toate ştiinţele omeneşti  într-un singur tot, urmărind slujirea aproapelui aflat în nevoie. Presiunea exercitată de nevoile omeneşti  stringente accelerează ritmul cercetării ştiinţifice şi unirea mai multor profesii într-o împreună-lucrare  eficientă. In confruntarea cu provocările mai serioase ale vieţii, omul ajunge să îşi vadă într-un mod dramatic  neputinţa, înţelegând care îi sunt propriile limite.  Simte că trebuie să se conecteze la un izvor de putere mai mare decât cel oferit de posibilităţile omeneşti. Pe măsură ce ne confruntăm în viaţă cu taina şi minunea creaţiei, cu complexitatea şi răspunsurile limitate oferite de valorile umane atât de fragile, ajunge să îl căutăm pe Creatorul şi Proniatorul vieţii ca pe un Altcineva nevăzut care ne însoţeşte pe parcursul nostru existenţial. In sălile de curs se poate vorbi cu uşurinţă despre nevoile vieţii omeneşti, însă într7un cadrul clinic ne confruntăm cu ele în realitatea lor crudă, înţelegând caracterul decisiv al luptei pentru viaţă în care se poate muri eroic. Aici pot fi aflate sensurile tuturor acestor nevoi, lăsându-te cucerit de o credinţă curajoasă şi dând trupului plăpând şi muritor şansa de a scoate la iveală măreţia omului aflată într-o stare latentă.

Dacă începem să intrăm în contact cu starea de boală şi suferinţă manifestată atât de dramatic într-un spaţiu spitalicesc, ne putem îndrepta apoi către omul care suferă în general, iar de aici prin extensie la nevoile şi motivaţiile puternice ale fiecărui om, fie că este sau nu bolnav. Preotul, pe măsură ce dobândeşte o cunoaştere a motivaţiilor şi acţiunilor celorlalţi, este nevoit să se vadă şi pe sine cu mai mare claritate, obligându-l la sinceritate cu sine, dar şi cu ceilalţi. în procesul acesta va descoperi sensul mai profund al relaţiilor omeneşti, realizând valoarea lor pentru lucrarea pastorală. Unde se întâlnesc doi sau trei într-o astfel de relaţie dinamică, acolo este şi Duhul Sfânt, făcându-ne părtaşi la valorile dragostei Şi înţelepciunii, iertării şi eliberării, înnoirii şi creşterii spre o viaţă mai deplină.

Exercitarea unei lucrări practice în spaţiul clinic oferă studentului şcolii bisericeşti şi teologice şansa ae a se descoperi pe sine, dar şi pe ceilalţi, în nevoile cele mai profunde, punct de unde ar trebui plecat căutarea adevăratului scop al vieţii şi a izvorului arului lui Dumnezeu. Cât timp studenţii de la

teologie nu vor fi nevoiţi să se confrunte cu existenţa şi întrebările decisive legate de sensul ei, nici nu vor fi dispuşi să înveţe. Doar aşa, părăsind acea credinţă căldicică şi înşelătoare, precum şi îngâmfarea cultivată de răspunsurile gata pregătite, viitorii preoţi vor vedea în ei înşişi nevoile existenţiale fundamentale, pe care doar Hristos le poate împlini.

Teologia are legătură şi importanţă pentru realitate atunci când la întâlnirea dintre experienţa empirică şi gândirea vie vom putea corela întrebările proprii condiţiei umane cu răspunsurile conţinute în mesajul creştin.

Exerciţiul pastoral clinic facilitează un contact deosebit cu realităţile critice ale existentei umane, într-un cadru ţinut sub control, loc în care ştiinţele şi serviciile de recuperare ale sănătăţii cheamă Biserica să-şi aducă şi ea aportul său, printr-o slujire motivată de milă şi dragoste. Un student la teologie, aspirant la preoţie, nu are ocazia să se coboare prea des în adâncurile nefericirii celorlalţi. Este posibil ca acesta să aibă chiar un sentiment de nesiguranţă, în caz că trebuie să renunţe la propriile sale apărări psihologice şi la distanţa faţă de ceilalţi, impusă de formalismele sociale. Dacă va fi însă dispus să-şi asume riscurile contactului cu realitatea, găsind sprijin în relaţiile sale cu colegii şi profesorii săi, va ajunge poate la o mai mare apropiere de ceilalţi oameni, din a căror adâncimi de suferinţă va putea ieşi la suprafaţă ca după un botez.

Clerul azi, o privire din interior, tentaţii, impasuri, maladii şi remedii, părintele Filotheos Faros

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here