Clericul nu se propovăduieşte pe sine

0
84

sfanta-impartasanie-hristos-in-potirClericul nu se propovăduieşte pe sine ci pe Iisus Hristos. El nu doar că poate, dar este şi obligat să înveţe, nu doar din ceea ce a reuşit să pună în practică din învăţătura lui Hristos, ci întreaga Lui învăţătură.

«Mulţi vorbim, dar puţini facem. în pofida acestui lucru, nimeni nu are însă dreptul să denatureze cuvântul lui Dumnezeu din pricina negrijii sale, ci trebuie să-şi mărturisească slăbiciunea şi să nu pună sub obroc adevărul lui Dumnezeu. Altfel, ne vom arăta vinovaţi precum călcătorii poruncilor şi cei care au denaturat cuvântul lui Dumnezeu».

«Să nu ajungi judecătorul aspru al celor care transmit învăţături minunate, văzându-i că sunt cumva cam trândavi în punerea lor în practică. Căci deseori lipsa lor de lucrare este împlinită de folosi adus de cuvântul lor. Desigur că nu toţi le avem pe toate la fel. Cuvântul multora este superior făptuirii. La alţii este exact invers, făptuirea depăşindu-le cuvântul (ştiinţa sau darul cuvântării)».

Cei care cred că trebuie să propovăduiască doar cele împlinite în viaţa lor, se propovăduiesc pe de-o parte pe ei înşişi şi nu pe Iisus Hristos, iar pe de alta denaturează adevărul evanghelic, încercând, poate inconştient, să-l potrivească după măsura lor. Cel care eşuează (prin fapte) în predarea învăţăturii lui Hristos, rămânând totuşi credincios ei, va ajunge inevitabil să înveţe pe alţii lucruri pe care el însuşi nu le aplică, iar aceasta reprezintă o cruce pe care învăţătorul Evangheliei este nevoit să o poarte.

Cel care învaţă un adevăr nepus în practică de el însuşi, «mărturisindu-şi neputinţa», afară de faptul că nu se propovăduieşte pe sine în locul lui Iisus Hristos, arată că este suficient de smerit încât să nu excludă posibilitatea ca ascultătorii săi să reuşească mai mult, cu harul lui Dumnezeu, decât a făcut el însuşi.

In plus, după cum observă sfântul Ioan Scărarul, există şansa ca cel ce învaţă pe alţii, să primească şi el un îndemn de la învăţătura propovăduită, pentru a o împlini la rândul său.

«Am văzut ranchiunoşi sfătuindu-i pe alţii să stea aparte de ranchiună. Şi aşa au ajuns să se ruşineze de propriile lor cuvinte şi să scape de patima lor».

Pentru ca cineva să propovăduiască un adevăr pe care nu-l poate împlini, este nevoie, în afară de smerenie, şi de curaj. De aceea poate că Hristos vine să ne spună: „Cel ce va strica una dintru aceste porunci foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema întru împărăţia Cerurilor” (Mat. 5,19). Foarte mic, însă în împărăţia Cerurilor.

Clerul azi, o privire din interior, tentaţii, impasuri, maladii şi remedii, părintele Filotheos Faros

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here