Citirea Scripturii

0
139
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

cititCitirea Scripturii e vorbire cu Dumnezeu; iar când Dumnezeu mângâie pe cel întristat, mai poate oare să-L întristeze ceva din cele de aici?

Să luăm dar aminte, să citim Scriptura nu numai aceste două ceasuri – că nu ne e îndestulătoare spre întărire numai ascultarea aceasta a predicii -, ci necontenit, fiecare, când ajunge acasă, să ia Biblia în mâini, să citească toate cele rostite aici dacă vrea să-i fie folosul Scripturii deplin şi statornic.

Citirea dumnezeieștilor Scripturi alungă din sufletul nostru tăria și fierbințeala durerii și ne mângâie mai dulce -și mai plăcut ca umbra; ne dă mare mângâiere nu numai când avem pagubă de bani, nici numai când ne mor copiii, nici în alte necazuri asemănătoare, ci și când păcătuim.

Nimic, nici măreția slavei, nici fumul puterii, nici venirea prietenilor, nimic din cele omenești nu poate mângâia atâta pe cel îndurerat, cât citirea dumnezeieştilor Scripturi.

Să citim mereu Sfintele Scripturi. După cum cei care stau lângă izvor se desfătează cu răcoreala apei şi, udându-şi mereu faţa pe timp de zăduf, alungă năduşeala şi sting repede setea care-i chinuia, pentru că au, din izvor, aproape leacul, tot aşa şi cel ce stă lângă izvorul dumnezeieştilor Scripturi: de vede că-1 supără flacăra păcătoasă a poftei, alungă repede văpaia, udându-şi sufletul cu apele acelea; de-1 supără mânia arzătoare, clocotindu-i inima ca o căldare sub care arde focul, potoleşte îndată neruşinata patimă, picurând o picătură din izvor. Din toate gândurile rele, ca din mijlocul văpăii, ne smulge sufletul citirea dumnezeieştilor Scripturi.

Clevetire

Căci cel clevetit nu a fost vătămat cu nimic. Ci cele grăite despre el, de vor fi minciuni, plată va lua, iar de vor adevărate, nici aşa nu pătimeşte nici o vătămare de la grăirea ta de rău.

Iar cel ce grăieşte de rău, deşi mincinoase sau adevărat de vor fi cele grăite de el, foarte mult se va păgubi şi nu mai este trebuinţă de a dovedi aceasta. Și cum că, deși va grăi lucruri adevărate, mai grea îşi face lui judecata; arătat este tuturor, în loc să acopere nevoile şi păcatele aproape lui, le descoperă, le publică la toţi, facându-se pricinuitor de sminteli.

Să nu socotească, însă, cineva că spun acestea ca să-i critic pe preoţi – de altfel, înşivă ştiţi că, prin harul lui Dum¬nezeu, preoţii sunt întru totul vrednici şi nu li se găseşte vreun cusur, dar le spun ca să ştiţi că, şi dacă aţi avea preoţi răi şi predicatori împovărători, şi aşa este primejdios dacă îi huliţi şi-i vorbiţi de rău. Dacă despre părinţii trupeşti a spus un înţelept: „De şi-ar pierde mintea, îngăduieşte-i, că poţi oare să le dai ce ţi-au dat ei ţie cu mult mai mult trebuie să păzim această lege faţă de părinţii cei duhovniceşti. Fiecare să ne interesăm si să ne iscodim numai viaţa noastră, ca să nu auzim în ziua judecăţii: „Făţarnice, pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”.

Maxime patristice, Sfântul Ioan Gură de Aur, protosinghel Teodosie Paraschiv

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here