O licoare prescrisă încă din antichitate

0
243
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Despre cidru se spune că are aceleaşi calităţi curative ca merele din care e făcut: protejează inima şi revitalizează

cidrulCidrurile sunt vinuri cu conţinut mic de alcool, obţinute prin fermentarea fructelor sau a florilor unor plante medicinale. Tradiţional, cel mai cunoscut şi mai consumat este cidrul de mere.

Încă din antichitate, cidrul a fost considerat şi băutură tonică, răcoritoare, dar şi remediu în anumite afecţiuni. Are gust plăcut, acrişor, se obţine uşor şi este bogat în substanţe cu rol curativ. Consumat cu moderaţie, fiindcă este totuşi o băutură alcoolică, cidrul aduce beneficii sănătăţii, la popoarele unde este o băutură tradiţională, fiind considerat util în bolile de stomac, reumatice şi multe altele. Deşi la noi cidrul nu e o băutură populară, cum e la francezi şi britanici, dacă aveţi în casă nişte mere, puteţi încerca să preparaţi această licoare delicioasă.

Cum se face cidrul de mere?

Ca remedii, cidrurile sunt tonice vitaminizante, fac poftă de mâncare, întremează convalescenţii, dar sunt apreciate şi ca băuturi alcoolice slabe, care fac deliciul oricărei petreceri. Cel mai cunoscut este cidrul de mere, obţinut prin fermentarea mustului de mere, cu sau fără adaos de zahăr, apă şi alte substanţe. Se poate pregăti din mere de vară, mere de toamnă sau mere de iarnă, ultimele fiind cele mai bune, deoarece sunt mai bogate în zaharuri. Pentru a obţine un cidru de bună calitate şi cu durată lungă de păstrare, merele trebuie să fie sănătoase şi foarte bine spălate.

Se zdrobesc, se ţin în căzi 6-12 ore, pentru macerare la o temperatură de 4-16 grade Celsius, după care se presează cu teascul. La prima presare, din 100 kg fructe zdrobite se obţin 65-80 litri suc. Se adaugă 20-25% apă potabilă şi după 24 ore se presează din nou, rezultând circa 40 l suc din 100 kg tescovină, ceea ce corespunde cu 25 l must curat. Fermentarea durează 4-8 săptămâni. Când cidrul devine limpede, se transferă în alt butoi.

Exact ca vinul, se trage în sticle şi se pune la păstrat, uneori cu anii.

Cidrul se bea rece în perioadele calde ale anului, dar şi cald cu câteva beţişoare de vanilie, în perioadele mai reci. Producătorii de cidru au reţetele lor secrete de preparare a cidrului, astfel că există mai multe feluri de cidru, cu gusturi şi arome diferite: dulce, mediu, sec (obţinut prin fermentarea rapidă şi completă a mustului). Există diferenţe şi în ceea ce priveşte acidularea (gazos sau plat), materia primă folosită (soiuri diferite de mere, pere sau alte fructe). Pentru obţinerea unui cidru cu gust deosebit, se pot adăuga la fermentat şi plante aromatice: vinariţă, busuioc, anason.

Cocteil de antioxidanţi

Cidrul de mere este apreciat în primul rând pentru calităţile sale revigorante şi curative, însă în regiunile unde este produs intensiv, este adăugat şi în mâncăruri (supe, sosuri, plăcinte, prăjituri, deserturi). Cidrul poate fi utilizat şi ca materie primă în fabricarea oţetului. Băutura care se consumă imediat poate avea 3,5-5% alcool, însă cea destinată păstrării trebuie să conţină 6-7% alcool şi 0,8% aciditate. Întrucât din zahăr, prin fermentare, rezultă 46% alcool, mustul pentru un cidru de bună calitate trebuie să conţină 12-14% zaharuri.

Cidrul de mere are o concentraţie mare de fenoli, un tip de antioxidanţi care contribuie la prevenirea cancerului şi a accidentelor cardiace şi cerebrale, egalată doar de cea a vinului roşu. Polifenolii, mai mulţi în cidru decât în merele crude, ajută la eliminarea substanţelor chimice care afectează celulele din organism. Energizează şi îmbunătăţeşte memoria, protejând împotriva maladiei Alzheimer.

Nivelul de fenoli din cidru este influenţat de soiul de mere, expunerea la lumina soarelui, compoziţia solului şi condiţiile de depozitare. Consumul zilnic de cidru nu este numai un lucru plăcut, dar şi o metodă naturală de a creşte nivelul de fenoli din dieta alimentară. Cidrul mai conţine şi antioxidanţi (de exemplu, querticina din coaja merelor), are un număr redus de calorii, dar e bogat în fibre, fiind indicat şi celor ce vor să slăbească. Flavonoidele din cidrul de mere reduce cu 30% riscul apariţiei bolilor coronariene, dar mai ales al bolilor cardiovasculare. Cidrul poate interveni în reglarea hipertensiunii (o linguriţă într-un pahar cu apă). Nivelul antioxidanţilor din această băutură este similar cu al vinului roşu.

Băutura anemicilor

Consumat cu moderaţie, cidrul de mere poate duce la reducerea riscului cancerului de tract digestiv, poate preveni dezvoltarea astmului sau altor boli pulmonare. Cidrul amestecat cu miere este un bun antitusiv. Contribuie la menţinerea echilibrului mineral-vitaminic, deoarece cidrul este bogat în magneziu, siliciu, fier, potasiu, calciu, acid malic şi vitaminele A, B, C, PP, K.

Cidrul poate fi consumat în cure, bine dozat, de către persoanele anorexice, cu viroze, litiază urinară sau alergii. Un consum de câte 50 ml de cidru, de trei ori pe zi, combate carenţa de vitamine şi de minerale, frecventă la orice vârstă, şi revigorează organismul. Totodată, această băutură slab alcoolizată (3-8%) şi revigorantă este recomandată de nutriţionişti ca măsură profilactică în cancer. Cidrul a fost promovat pentru multă vreme ca remediu în artrită. Diluat cu apă în părţi egale, se foloseşte şi în cosmetică. E un bun tonic pentru faţă. Pentru tratarea mătreţei şi restabilirea PH-ului normal al scalpului, unii recomandă aplicarea unui amestec de 50/50 apă şi oţet. Acesta trebuie lăsat să se usuce pe cap. De asemenea, băile cu cidru de mere ameliorează efectele arsurilor cauzate de soare.

Ca băutură tonică, cidrul de mere se prepară prin adăugarea la doi litri de cidru a unei linguriţe de cuişoare şi trei beţe de scorţişoară. Sucul se pune la fiert, la foc mic, după 15 minute de fierbere se adaugă zahăr după gust, amestecând mereu. Se îndepărtează mirodeniile, se mai lasă să clocotească două, trei minute şi se ia de pe foc. Este o băutură ideală pentru sezonul rece. Anemicii şi convalescenţii pot sa bea câte un pahar de 100 ml de două ori pe zi.

De pere, coacăze, zmeură, smochine

 La ţară, cidrurile din fructe sunt denumite „vinuri de fructe”. Perele se folosesc mai rar pentru cidru. Numai în cazul unor soiuri bogate în acizi şi tanin, componente care contribuie la precipitarea substanţelor pectice şi la limpezirea mustului. Dar mai des se prepară cidru din coacăze, cătină, caise; vişine, zmeură, caise, piersici, smochine şi din diverse fructe de pădure. Cidrul de coacăze se poate obţine din coacăze negre, roşii şi albe.

Se separă bobiţele de pe ciorchinii spălaţi; apoi se zdrobesc şi se pun în vase de lemn, unde se lasă cel puţin 48 ore. Se storc, apoi se pregăteşte soluţia de apă cu zahăr. La un litru de suc de coacăze se adaugă doi l de apă şi 700-1.000 g zahăr. Amestecul se lasă la fermentare 5-6 săptămâni, de regulă în damigene de 50 l, la 8-20 grade C. Damigenele nu se umplu complet, lăsându-se un gol de circa 10% din capacitate.

La gura damigenelor se pune un dop de plută perforat; se introduce un furtun, cu capătul liber într-un vas cu apă. După 5-6 săptămâni, vinul se trage de pe drojdie şi se trece în alte damigene sau în sticle; ele se păstrează într-un loc răcoros. Cidrul obţinut din coacăze dizolvă acidul uric de la încheieturi. Acesta are efecte afrodisiace şi protejează organismul de atacuri de cord, boli de inimă şi cancer.

Cidrul de vişine, de zmeură sau de căpşune se obţine la fel, dar se folosesc doar 700-800 g zahăr.

Cidrul de smochine este o băutură mai specială, cu o reţetă specială. 1 kg smochine, 3 kg zahăr, 0,5 kg lămâi, puţină drojdie şi 10 l apă. Smochinele se taie mărunt sau se trec prin maşina de tocat; lămâile se storc sau se taie în feliuţe (coaja se aruncă). Drojdia se desface cu apă călduţă. Fructele tăiate, zahărul, drojdia şi apa se amestecă până la omogenizare; apoi se toarnă într-un borcan mare (12-15 l); se acoperă cu tifon şi se aşează într-un loc cu temperatură constantă de 20 grade C. În primele 10 zile, conţinutul borcanului se amestecă zilnic, cu o lingură de lemn curată sau cu un făcăleţ. Se lasă apoi la fermentat 4-6 săptămâni. După încheierea vinificării, se trage în sticle. Se astupă cu dopuri de plută noi, opărite în apă clocotită, ca să se înmoaie.

Cidrul de măceşe, leac de primăvară

Cidrul din măceşe detoxifiază şi reglează digestia. Este plin de vitamine, cura cu această băutură fiind ideală primăvara. Se prepară dintr-un kilogram de fructe uscate întregi sau 500 g pulpă mărunţită la 10 litri de apă; apoi se adaugă 2,8 kg zahăr, sucul de la două lămâi şi 30-50 g drojdie. Se pun într-un borcan; se acoperă cu celofan şi se ţine la macerat 4-6 săptămâni la temperatura camerei. In primele două săptămâni se amesteca la fiecare două zile.

Cidrul din porumbele se prepară după acelaşi procedeu. 3 kg fructe proaspete, culese toamna târziu, chiar pe îngheţ, sau din 1,2 kg fructe uscate la 10 litri de apă. Cidrul din fructe de cătină albă se prepară din 400 g fructe uscate în 10 litri de apă, cu adaos de 3 kg zahăr şi 30-50 g drojdie. Fermentaţia durează 15-20 de zile. La suprafaţă se formează o peliculă uleioasă, care se poate separa cu grijă. Ea este folosită în dermatologie, cu aplicaţie pe răni sau arsuri.

Cidrul din flori de soc se prepară din 80-100 g flori proaspete, fără pedunculi, sau 20-25 g flori uscate.

Acestea se fierb timp de 20-30 de minute într-un sirop format din 5 litri de apă şi 1 kg zahăr, cu adaos de suc de la două lămâi, inclusiv coaja rasă a lămâilor. După răcire se pun 10-15 g de drojdie. Fermentaţia durează 5-7 zile, obţinându-se o băutură uşor şampanizată, care se trece în sticle păstrate la rece. Socata este o formă de cidru din flori de soc, dar fără alcool, întrucât nu se lasă la fermentat. Se prepară din 10 inflorescenţe în 10 litri de apă, cu adaos de 1 kg de zahăr, sucul de la două lămâi şi coaja acestora. Se amestecă de câteva ori pe zi; după două-trei zile se trece în sticle şi se păstrează la rece şi la întuneric.

Cidrul de mere este una dintre cele mai vechi băuturi naturale produse de om

Părintele medicinei, Hipocrate, îl socotea un veritabil antibiotic. Romanii, în campaniile de cucerire a teritoriilor din Marea Britanie de astăzi, au găsit populaţii autohtone care fabricau deja această băutură de care, se spune, şi Cezar s-a îndrăgostit. În mănăstirile Evului Mediu se producea cidru în cantităţi uriaşe nu doar pentru consumul călugărilor, ci şi pentru comerţ. În secolul XIV, copiii erau botezaţi în cidru, considerat mai curat şi mai pur decât apa. Prin anii 1800, cidrul era recomandat, alături de bere şi chiar cafea, pentru a ajuta tinerele mame în perioada lactaţiei.

În secolul XVII, o parte din salariul muncitorilor de la ferme era plătit în cidru de mere. Primii care au produs cidru de mere în mod intensiv au fost celţii, apoi bretonii şi normanzii. Căpitanul James Cook avea obiceiul să aibă cidru la bordul vaselor pe care-l dădea marinarilor ca remediu împotriva scorbutului (lipsa vitaminei C în organism).

Credinţa în calităţile binefăcătoare ale cidrului o întâlnim şi un secol mai târziu, în asociere cu tratarea gutei sau altor boli. Astăzi, ţara în care cidrul e băutură extrem de populară este Marea Britanie; ea este deţinătoarea recordului pentru cel mai mare consum de cidru per capita. Anglia este si sediul celor mai mari companii producătoare din lume de cidru, cu un conţinut de alcool de până la 40%. Şi în Franţa cidrul e apreciat, iar americanii au descoperit şi ei savoarea cidrului de mere şi îl preferă în loc de vin. În Spania, este celebru sortimentul din pere.

Sursa: monitorulexpres.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here