Cele patru metacompetențe de care avem nevoie pentru ceea ce ne așteaptă în viitor – autonomia

Cele patru metacompetențe de care avem nevoie pentru ceea ce ne așteaptă în viitor – autonomia

AUTONOMIA

”Uitați-vă la ce se întâmplă și cu noi, dar mai ales cu generațiile care vin! Sunt tot mai multe instrumente cu care oamenii își vor rezolva problemele, adică tot mai mult începi să te gândești nu la cum să rezolvi o problemă, ci care-i tool-ul, scula cu care tu vei rezolva problema pentru că tot mai multe probleme sunt rezolvate de instrumente, nu de mine. Dacă vreau să mă orientez, deschid Google Maps. Am un tool care-mi spune: la dreapta, la stânga, înainte! Tot mai mult ne gândim ce tool-uri sunt pentru traducere, mereu avem instrumente de calcularea bugetului, de project management, tot mai multe vor fi, iar oamenii se vor gândi unde să găsesc eu tool-ul care să rezolve problema cutare, undeva pe net trebuie să fie o aplicație care să-mi rezolve problema, nu eu cu capul meu, găsesc o sculă și ea face.

Numai că apare apare aici și un efect secundar foarte ciudat. Devenim tot mai dependenți de instrumentele astea. Sunt oameni care nu mai pot șofa dacă nu au Google Maps, care nu mai pot să se orienteze prin oraș și nu mai pot face un calcul simplu dacă nu utilizează o aplicație de undeva de pe telefon și apare o dependență din ce în ce mai mare. Orice instrument ne abilitează pe ceva și ne debilizează de pe altceva. Nu există o sculă care să aducă numai câștiguri. Ne ajută la ceva, dar ne face să fim contraperformanți pe altceva fiindcă creierul nu mai dezvoltă acea abilitate, acea funcție pentru că nu are rost dacă am tool-ul.

Autonomia înseamnă să știu care sunt limitele instrumentului pe care îl utilizez, că altfel încep să devin cu mintea mea o anexă la instrumentul meu, iar mintea mea începe să semene tot mai mult cu instrumentele pe care le utilizez și, în loc să se dezvolte și să devină creativă, devine tot mai mult o anexă la instrumentul tehnologic pe care îl am, la telefonul meu mobil, la computer.

Deja încep să apară date că utilizarea acestor tool-uri care sunt foarte eficiente pe anumite dimensiuni reduc semnificativ din abilitatea de creativitate și imaginație. (…) Autonomia înseamnă a gândi critic despre valoarea și limitele instrumentelor pe care le utilizezi, a nu fi anexa lor, a utiliza tu instrumentul, nu a lăsa instrumentul să te utilizeze pe tine.

Uitați-vă la Google! Trebuie să-ți dai seama de valoarea lui, dar și de limitele lui. Toate motoarele de căutare sau rețele de socializare creează un filter bubble, o bulă pentru că Google și Facebook urmărește care sunt interesele și părerile tale, care sunt părerile pe care le agreezi pentru că tot dai like-uri acolo. După aceea, din mulțimea de informații care apare, aplicația îți face un traseu. Tu crezi că te uiți la Google în general? Nu! Te uiți la Google al tău, la ce a aflat el despre tine și după aceea începe să-ți dea informații în funcție de ce ai căutat, de interesele tale și de like-urile tale. Și atunci tu trăiești într-o bulă. De exemplu, ești împotriva UE și cauți informații despre asta, ai tot mai mulți prieteni în bula aia și tu crezi că aia e realitatea. Nu e! E ceea ce a filtrat rețeaua uitându-se la comportamentul tău anterior. Tu crezi că acelea sunt știrile? Nu! Nu, e ceea ce mașina a văzut că tu cauți și ți-a creat realitatea în funcție de comportamentul tău anterior. Asta este filter bubble, o bulă în care trăiești și te afunzi din ce în ce mai mult. Asta înseamnă că ești manipulabil, iar dacă cineva vrea să te manipuleze pe tine, o face fără probleme. Se uită și vede că eu mi-am cumpărat bocanci de munte și cort și că am postat o poză cu mine la munte. Ok! Și atunci îmi dă un candidat la Președinție care e îmbrăcat de munte, stă în fața unui cort și-mi spune: părerea mea este următoarea. Iar eu spun: mă, interesant omul ăla pentru că seamănă cu mine, iar ceea ce seamănă cu noi e mai ușor de acceptat decât ce nu seamănă cu noi. Sunt studii despre cum se promovează muzica nouă. Dacă ai o melodie nouă, iei două-trei acorduri dintr-un hit vechi pe care toți îl acceptă, iar lumea zice: uite, e foarte bună și asta! Deci asimilezi noul prin similitudinea lui cu vechiul. La fel putem fi noi foarte ușor influențați de aceste filtre care ne creează bule. Asta înseamnă lipsa autonomiei noastre, ne pierdem libertatea. Suntem tot mai puțin autonomi și asta nu e bine. Autonomia este o modalitate de a gândi critic asupra limitelor și valorilor instrumentelor pe care le utilizezi.

O să fie tot mai multe și le vom utiliza, dar trebuie să formăm gândirea la ce e bun, la ce nu e bun. Fii independent de instrument și utilizează-l tu, nu te lăsa influențat de el. Dacă nu ai autonomia asta, rețeaua de socializare și motorul de căutare pe care le utilizezi, ele te utilizează pe tine creându-ți iluzia că tu le utilizezi. Nu! Cu cât motoarele acestea vor fi mai sofisticate – și vor fi – cu atât o să fim tot mai puțin autonomi dacă nu începem să ne formăm deliberat autonomia asta.

De exemplu, Google Maps mă ajută foarte tare, dar, din când în când vreau să iau o hartă pentru că Google Maps mi-arată numai pe unde trec și eu nu mai văd, nu mai știu că la 500 de metri mai încolo e un monument interesant, un drum care poate nu e cel mai scurt, dar e mai pitoresc și îmi trebuie și o hartă statică. Deci dacă vreau să văd și altceva, îmi trebuie o altă hartă. Sau îmi trebuie o hartă statică pentru ca să visez: waw ce mișto ar fi dacă aș lua-o pe acolo, oare ce e pe acolo? Ia să mă duc acolo! Îmi dă idei, am nevoie de așa ceva, dar pentru asta trebuie să fiu conștient de limitele și valorile instrumentului pe care îl utilizez.

A dezvolta autonomia e o supracompetență fiindcă, într-un viitor supradigitalizat, îți va da această independență față de tool-uri, altfel devii sclavul lor și mintea ta va semăna tot mai mult cu instrumentele pe care le vei utiliza. E greu de făcut lucrul acesta fiindcă oamenii nu au chef să fie liberi și autonomi. Oamenii au mai degrabă nevoie de sentimentul de siguranță, de protecție și de comoditate și mai puțin de libertate. Nu vor să fie liberi. Doar au iluzia că vor să fie liberi. Când le dai libertatea nu știu ce să facă cu ea. Dacă vine un guvern și zice că nu mai există curriculum doar vă spune ce trebuie să știe elevii la finalul clasei a VIII-a – faceți ce vreți voi, vă spunem doar punctul de sosire – o să fie o revoltă. Eu am încercat. Am avut o discuție cu sindicaliștii și le-am spus să încercăm un model finlandez măcar la grădiniță fără să structurăm programa. Au venit și au spus că se duce dracu tot. O minoritate a vrut, dar restul au preferat să se plângă de programă, dar majoritatea a spus că nu știe ce să facă. Oamenii cer libertatea, dar o suportă foarte greu fiindcă atunci când ești liber trebuie să ai responsabilitatea deciziilor. Atunci ea apasă pe capul tău. Așa ceri o directivă, un ordin, te plângi de ele, dar nu ești responsabil. Nu eu! (…) Să înțelegem la ce ne abilitează și debilitează tehnologia. Ne sporește cantitatea de informații, dar ne reduce profunzimea relațiilor. Dacă nu înțelegem, devenim niște păpuși, iar păpușarii sunt niște sisteme artificiale, iar în spatele sistemelor artificiale, adevărații păpușari, dar dacă noi nu vrem să gândim autonom, o să ne lase ei? De-asta trebuie să dezvoltăm autonomia, nu?”