Cele mai remarcabile 10 opere literare ale antichității

Epopeile inițiatice

Prima dintre cele mai remarcabile 10 opere literare ale antichității este cea al cărei autor este Homer. El este primul dintre scriitorii greci a cărui operă ne-a parvenit până astăzi. Iliada şi Odiseea au fost cântate şi recitate în întreaga Eladă. În cea dintâi se povesteşte, de-a lungul a 24 de cânturi, Războiul Troiei şi asediul de dinaintea victoriei repurtate de ahei, în vreme ce în cea de-a doua se narează călătoria plină de obstacole pe care Ulise, unul dintre eroii lliadei, o întreprinde pentru a reveni în oraşul său natal, Itaca, şi la soţia lui, Penelopa. Aceasta, deşi jură să se mărite cu unul dintre cei 114 pretendenţi când va termina de ţesut pânza la care lucrează, deşiră, în fiecare noapte, ceea ce urzeşte pe timpul zilei, în speranţa că soţul ei va reveni.

Lumea văzută de Hesiod

În Teogonia, grecul Hesiod narează despre facerea lumii și descendența zeilor, ale căror bătălii și iubiri le istorisește cu tâlc. Acesta evocă, în special, preluarea puterii de către Zeus, care gonește vechile forțe, creatoare ale dezordinii, pune mâna pe tunet și pe fulger, o înghite pe zeița Metis, pentru a putea căpăta inteligența ei, și instaurează o domnie de dreptate și ordine.

Tragedia lui Oedip

Oedip Rege este capodopera lui Sofocle. Piesa începe în orașul Teba, al cărui conducător este Oedip. Atunci când ciuma lovește orașul, oracolul din Delfi prorocește că pedepsirea adevăratului ucigaș al fostul rege Laios ar putea pune capăt molimei Oedip își începe căutările, tulburat fiind de o neliniște tot mai mare. Atunci când descoperă că, necunoscând adevărata identitate a lui Laios, tatăl lui, Oedip însuși l-a ucis, devenind astfel soţul propriei sale mame, acesta din urmă își scoate ochii și se condamnă la exil.

Satira lui Aristofan

În Păsările lui Aristofan, doi atenieni, care pleacă din oraşul lor corupt, conving un stol de păsări să întemeieze în văzduh un oraș ideal. Acestea din urmă ajung să domnească peste oameni și să-i înfometeze pe zei, pentru a le lua locul. Pentru a se asigura că noile lor divinități primesc întreaga lor cinstire, oamenii pancizi și corupți defilează, ridiculizați fiind, cu mare încântare, de către Aristofan.

Farsa lui Plaut

Piesa Amfitrion, scrisă într-o latină familiară, este o farsă mitologică, gravitând în jurul unui trio clasic: amantul, cuconița și soțul înșelat. Jupiter, îndrăgostit fiind de frumoasa și muritoarea Alcmena, împrumută trăsăturile soțului ei, Amfitrion, preocupat doar să se războiască. Devotatul Mercur se schimbă în sclavul Sosie. Astfel ia naştere o serie de încurcături, reluate, câteva secole mai târziu, de Molière în piesa cu acelaşi titlu.

Glumele poporului Romei

Satirele lui Horaţiu adună la un loc anecdote și parodii ale scenelor mitologice. Frescă populară tipic romană, lucrarea descrie oamenii obișnuiţi, șarlatanii, sclavii și filozofii de calitate îndoielnică. Horațiu se aduce pe sine însuși pe scenă, recunoscător protectorului său sau revoltat de a fi fost păcălit de o prostituată. O explorare a tipologiilor umane, Satirele descriu o morală a moderaţiei şi a mulţumirii de sine.

Drumul lui Enea


Eneida lui Virgiliu se inspiră din lliada şi din Odiseea. În ea se povesteşte întoarcerea acasă a eroului Enea după căderea Troiei. După ce trece de o serie de probe iniţiatice, Enea câştigă Italia și întemeiază o colonie, care va da naștere civilizației romane.

O istorie a zeilor

În Metamorfozele, Ovidiu povestește 250 de fabule, având ca subiecte transformările eroilor mitologici în plante, animale sau minerale. Pentru a-și ascunde infidelitatea sa față de Iunona, Jupiter o transformă pe nimfa Io în juncă. Furioasă că a fost surprinsă în timp ce făcea baie, Artemis îl metamorfozează pe tânărul Acteon în cerb. La sfârşitul culegerii, însuși lulius Cezar, întrucât se ridică la înălţimea zeilor, devine un astru de pe firmament.

Satirele lui Petronius

Dacă Satyriconul lui Petronius este o istorie a satirilor, adică a dezmățurilor acestora, opera este şi o farsă plină de o ironie batjocoritoare.
Scris la persoana întâi, în versuri și proză, Satyriconul narează viața agitată a lui Encolpius, un tânăr homosexual inadaptabil. Lucrarea nu ne-a parvenit decât fragmentar, însă atmosfera picarescă și prospețimea desfătătoare maschează critica acerbă la adresa unui oraș în plină decadență. În anul 1969, cineastul Federico Fellini se inspiră din opera lui Petronius în filmul cu acelaşi nume… Satyricon!

Caraghioslâcurile întâmplărilor lui Lucian – a zecea dintre cele mai remarcabile 10 opere literare ale antichității

Istoria adevărată sau Călătoriile extraordinare reprezintă, fără îndoială, primul roman de science-fiction din istoria literaturii universale. Pe un ton burlesc, Lucian din Samosata povestește aici călătoria sa, pe cât de fantastică, pe atât de născocită: vizita în burta unei balene, călătoria în țara viselor sau chiar și o călătorie în spațiu, printre stele…

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère