Cele mai remarcabile 10 figuri feminine din secolul de aur şi epoca luminilor

0
129
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Spanioloaica

Prima dintre cele mai remarcabile 10 figuri feminine din secolul de aur şi epoca luminilor – Ana de Austria este fiica regelui Spaniei, soţia lui Ludovic al Xlll-lea şi mama lui Ludovic al XlV-lea. Dacă la sosirea ei în Franţa este acuzată că ţine parte intereselor duşmanului, totuşi, ea asigură, nu fără autoritate şi inteligenţă, regenţa regatului pe toată perioada copilăriei fiului ei. Împreună cu Mazarin, ea pune capăt Frondei, o revoltă a parlamentarilor şi a nobililor, care intenţionau să-l înlocuiască pe tânărul rege, constrângând familia regală să fugă din Paris.


Ana de Austria şi Ludovic al XlV-lea copil.

Curtezana


Vorbitoare a trei limbi străine, pasionată de ştiinţe şi adeptă a filozofiei epicuriene, Ninon de Lenclos a fost o scriitoare şi o curtezană cu moravuri libere. Amanţii săi renumiţi şi ateismul său au dus la stigmatizarea şi chiar la închiderea ei într-o mănăstire, din ordinul Anei de Austria, în 1656. Eliberată graţie Cristinei de Suedia, care a pledat în favoarea ei în faţa lui Ludovic al XlV-lea, Ninon de Lenclos găzduieşte, începând cu 1667, un salon parizian extrem de apreciat de scriitorii şi de nobilii de la Curte.

De o parte – curtea, de o parte – saloanele

Marchiza de Sévigné.

Timp de aproape treizeci de ani, Marie de Rabutin-Chantal, marchiza de Sevigné, îi scrie câte trei-patru scrisori pe săptămână fiicei ei, contesa de Grignan, care, de la căsătorie, locuieşte în Provenţa. În epistolele publicate după moartea sa, aceasta povesteşte cu talent rutina ei zilnică, cea de la Curte, anecdote incredibile şi descrie portrete surprinzător de adevărate. Stilul scrisorilor, personal şi amuzant, a devenit emblematic pentru o estetică a lejerităţii dezvoltate de aristocraţie ca un meterez în faţa unei Curţi din ce în ce mai riguroase şi absolutiste.

Prima iubire a regelui

Maria Mancini, nepoata lui Mazarin, este o tânără italiană pe care istoria şi-o aminteşte ca fiind prima dragoste a lui Ludovic al XlV-lea.
O iubire nefericită, întrucât cardinalul avea alte planuri, care nu cuprindeau căsătoria tinerilor; prin urmare, pentru a putea organiza căsătoria regelui cu Infanta Spaniei, Mazarin o exilează pe Maria la Rochelle şi la Brouage. Tânăra se mărită cu prinţul Colonna, din Roma, şi are parte de o viaţă tumultuoasă. Nu-l mai vede niciodată pe Ludovic al XlV-lea, care continuă să-i refuze vizitele la Curte.

De cealaltă parte a soarelui

În 1660, Mazarin aranjează căsătoria dintre Maria Tereza a Austriei şi tânărul său văr primar, Ludovic al XlV-lea. Fiica cea mai mare a regelui Spaniei aduce în cufărul ei de zestre pacea dintre Franţa şi Spania, încheiată prin Tratatul din Pirinei. însă regina, renumită pentru bigotismul ei, este nefericită, izolată la Curte, forţată să fie martoră la nenumăratele infidelităţi ale regelui. Aceasta îi dăruieşte şase copii, dintre care doar unul supravieţuieşte.

În umbra soarelui

 

Doamna de Maintenon este angajată de doamna de Montespan, favorita lui Ludovic al XlV-lea, ca guvernantă a copiilor pe care-i avea cu regele. Ea devine confidenta celei din urmă şi înlocuitoare a protectoarei sale, care cade în dizgraţie, înnobilată, doamna de Maintenon obţine toate favorurile regelui, cu care se căsătoreşte în secret la moartea reginei Maria Tereza. Alături de suveran, aceasta duce o viaţă sobră. La moartea lui Ludovic al XlV-lea, ea se retrage la Casa Regală de la Saint-Louis, ulterior, în 1684, devenită şcoală cu internat pentru tinerele fiice nobile, dar sărace. După modelul acesteia au fost înfiinţate şcoli cu internat pentru fiicele orfane sau fără avere ale celor decoraţi cu Legiunea de onoare.

Françoise d’Aubigné, marchiză de Maintenon, şi nepoata sa, viitoarea ducesă de Noailles.

Cea discretă


Fiica regelui Poloniei Stanislas Leszczynski, gonit de pe tron de către ţarul Petru I al Rusiei, Maria Leszczynska, se mărită cu Ludovic al XV-lea în 1725.
Ea are de 22 ani, iar el 15. În ciuda favoritelor care se perindă prin patul regelui, ea îşi asumă rolul de regină şi de protectoare a artelor, contribuind la aducerea la Curte a multor artişti de renume, precum tânărul Mozart, pe care îl primeşte la Versailles, în 1674.

Un vânt de libertate


Marchiza de Pompadour. Favorită a regelui Ludovic al XV-lea, Jeanne-Antoinette Poisson domneşte timp de douăzeci de ani, „aproape ca o regină”. Foarte influentă, ea îi protejează pe Voltaire şi pe Montesquieu, îi susţine pe filosofii iluminişti, pe pictorul Boucher sau pe sculptorul Pigalle. Ea este cea pentru care Ludovic al XV-lea construieşte Micul Trianon, la Versailles.

Jeanne Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour, la 25 de ani.

O tirană iluminată


În 1762, Ecaterina a II-a cea Mare îl detronează pe soţul ei, Petru al lll-lea, pentru a prelua puterea în Rusia. în timpul celei mai lungi domnii din istoria ţării, ea extinde graniţele imperiului câştigând războaiele împotriva suedezilor şi a otomanilor, în Crimeea şi de jur împrejurul Mării Negre. Pasionată de spiritul Iluminismului, ea îi atrage la Sankt- Petersburg pe intelectualii europeni, printre care Voltaire şi Diderot, care o sfătuiesc în probleme legate în special de educaţie. Totuşi, în 1789, ea condamnă ferm Revoluţia franceză şi Republica, pe care o asociază ideii de anarhie.

„Austriaca”


Maria Antoaneta, fiica Mariei Tereza de Austria, urcă pe tronul Franţei după ce se căsătoreşte cu Ludovic al XVI-lea, în 1770. Renumele de fire indiferentă, frivolă, cu o dragoste nemărginită pentru lux, îi pătează reputaţia. Maria Antoaneta a încercat să se sustragă rigorilor opresive ale etichetei de la Curte, dar a făcut greşeala de a se amesteca în treburile statului, mai mult din capriciu decât cu clarviziune. Ura patrioţilor a urmărit-o pe instigatoare de la evadarea de la Varennes şi până pe eşafod, unde a şi fost executată, în 16 octombrie 1793.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère