Cele mai proeminente 10 figuri feminine din secolul XX

0
69

„În viaţă, totul este să înţelegi.”

Prima dintre cele mai proeminente 10 figuri feminine din secolul XX – fiziciană şi chimistă de origine poloneză, Marie Curie a marcat secolul prin cercetările sale asupra poloniului, radiului şi radioactivităţii. Cu un doctorat luat la Sorbona, aceasta primeşte în 1903, împreună cu soţul ei, Pierre Curie, şi cu Henri Becquerel, Premiul Nobel pentru Fizică. În 1911, Marie Curie este laureată cu un nou Premiu Nobel în Chimie, devenind astfel prima femeie a cărei muncă este răsplătită cu această prestigioasă recompensă. În timpul Primului Război Mondial, ea înfiinţează un serviciu de radiologie mobilă pentru răniţi. La trei ani de la armistiţiu, creează Fundaţia Curie, un departament de experimente terapeutice şi medicale chiar în cadrul Institutului Radiului, care fusese înfiinţat în 1909. Îndelungata expunere la radiu i-a distrus sănătatea, ducând, aşadar, la moartea ei în urma unei leucemii, în 1934. În 1995, urna mortuară cu cenuşa sa este mutată la Panthéon, alături de cea a soţului ei.

„Totul este în zadar, mai puţin frumuseţea.”

În 1924, Alexandra David Néel era prima femeie din Europa care pătrundea în oraşul interzis Lhassa, din Tibet. Cântăreaţă de operă, orientalistă şi scriitoare, petrece mai mulţi ani în munţii Indiei pentru a învăţa tibetana şi a primi învăţăturile yoghinilor. Într-o serie de lucrări precum Călătoria unei parizience la Lhassa (1927), Alexandra şi-a povestit peripeţiile în Japonia, China, Coreea, Mongolia, India şi Tibet. Neobosita călătoare, retrasă la Digne, moare la 101 ani, la doar câteva luni după ce solicitase o reînnoire a paşaportului expirat…

„Țara mea este Parisul.” (Am două iubiri)

Josephine Baker. Cea mai populară artistă americană de varieteuri a secolului XX este descoperită în 1925, graţie spectacolului Revue nègre. În 1937, Josephine îi dăruieşte Franţei, ţara sa de adopţie, cântecul J’ai deux amours (Am două iubiri), devenit repede la fel de emblematic ca şi La vie en rose (Viaţa în roz), cântat de Edith Piaf. Pentru această femeie, lupta este unul dintre cuvintele care o definesc: în 1939, Joséphine Baker se angajează în aviaţie de partea Rezistenţei şi, după război, militează împotriva rasismului, adoptând mai mulţi copii de origini diverse.

Împotriva tuturor nenorocirilor

Geneviève de Gaulle-Anthonioz este nepoata generalului De Gaulle. În 1941, se alătură reţelei de partizani de la Muzeul Omului (Muzeul Naţional de Istorie Naturală). Denunţată şi apoi arestată în 1943, Geneviève este deportată în lagărul de la Ravensbrück unde se aflau şi Marie-Claude Vaillant-Couturier, şi Germaine Tillion, susţinătoare ale Rezistenţei. După eliberare, ea participă la înfiinţarea Asociaţiei de Deportaţi şi Internaţi ai Rezistenţei şi se dedică luptei împotriva sărăciei. Preşedintă a asociaţiei ATD- Quart Monde (Lumea a Patra) din 1964, Geneviève De Gaulle-Anthonioz obţine în 1998, votul pentru o lege referitoare la lupta împotriva excluderii. Moare în 2002, iar în 2015 osemintele îi sunt aşezate în Panthéon, alături de cele ale lui German Tillion, Pierre Brossolette şi Jean Zay.

Și Hollywoodul a creat-o pe Marylin…

Marylin Monroe. În peliculele Domnii preferă blondele (1953), Cum să te măriţi cu un milionar (1953) sau Unora le place jazzul (1959), Marylin întruchipează mitul starului hollywoodian în toată splendoarea şi vulnerabilitatea sa devenind, astfel, un adevărat sex-simbol. Talentul nefalsificat cu care ilustrează fantezia ori emoţia i-a asigurat o popularitate covârşitoare. Tânăra femeie se sinucide la 36 de ani, în împrejurări rămase, chiar şi până astăzi, obscure. În mod paradoxal, Marylin a devenit emblematică pentru secolul XX, care, după cum se ştie, a fost secolul emancipării femeilor.

Marylin Monroe, în anii ’50.

Femeia care a schimbat America

Începând cu 1955, Rosa Parks devine simbolul viu al luptei pentru egalitatea drepturilor civice în Statele Unite. Acesta este momentul în care ea este condamnată în justiţie, acuzată fiind, de comitatul Montgomery (Alabama), că nu i-a cedat locul din autobuz unui alb. Cauza sa este susţinută de un pastor tânăr, numit Martin Luther King, care organizează un boicot al autobuzelor locale. Un an mai târziu, Curtea Supremă avea să anuleze legile de segregare din ţinut. Ulterior, Rosa Parks se instalează la Detroit, oraş unde participă, în mod regulat, la manifestaţii pentru drepturile omului, purtând, cu modestie, numele de „Mamă a Mişcării drepturilor civice”.

Elle în secolul XX

Françoise Giroud este una dintre pionierele luptei pentru drepturile femeilor în Franţa. Din 1946 până în 1943, se află la conducerea revistei Elle, cu puţin înainte de a înfiinţa l’Express, alături de Jean-Jacques Servan-Schreiber, în 1953. Din 1974 până în 1976, Françoise Giroud intră în politică în funcţia de secretar de stat pentru condiţia feminină, apoi, în 1976, trece în cadrul Ministerului Culturii, unde stă până în 1977, când devine editorialistă. A publicat numeroase eseuri, biografii şi romane de succes, dintre care amintim Comedia puterii (1977), Buna plăcere (1983), Nu poţi fi fericit tot timpul (2001).

Împărăteasa Indiilor

Indira Gandhi a fost prim-ministrul Indiei, sub egida Partidului Congresului, între 1966 şi 1977, apoi între 1980 şi 1984. La 31 octombrie 1984 a fost asasinată de două gărzi de corp, adepţi ai sikhismului. Fiică a liderului pentru independenţă Jawaharlal Nehru, Indira Gandhi este a doua femeie din lume care a fost aleasă, în mod democratic, pe un post. Autoritară, această femeie a fost şi o strategă strălucitoare: a dus o politică de nealiniere la marile puteri – americană şi sovietică; a luptat împotriva foametei şi a făcut din India prima putere nucleară din Lumea a Treia.

Bătăliile lui Simone Veil

 

Împreună cu sora sa, Simone Veil este singura supravieţuitoare dintr-o familie de evrei deportată în lagărul de exterminare de la Auschwitz.
La întoarcere, ea urmează studii de Drept şi devine magistrat. În 1974, preşedintele Valery Giscard D’Estaing o numeşte în funcţia de ministru al Sănătăţii Publice, funcţie pe care o cumulează cu responsabilitatea Securităţii Sociale, urmată de cea a Familiei (1978). Simone Veil rămâne cunoscută în istorie drept cea care a liberalizat accesul la contracepţie şi a dus o luptă încrâncenată pentru legalizarea întreruperii voluntare de sarcina (I.V.S), lege votată în 1975. În 2007, aceasta îşi publica autobiografia, intitulată O viaţă.

Simone Veil în 1979.

Opozanta Birmaneză

Aung San Suu Kyi, fiica eroului pentru independenţa birmaneză Aung San, asasinat în 1947, este una dintre opozantele cele mai îndârjite împotriva dictaturii militare birmaneze. Din 1988, ea pledează pentru nonviolenţă, pentru răsturnarea regimului de la putere şi propune reforme pentru a instala definitiv democraţia în Birmania.
Ulterior, este pusă sub arest la domiciliu, drept care nu îşi mai poate exercita activitatea politică timp de mai bine de cincisprezece ani. Din momentul în care partidul ei, Liga Naţională pentru Democraţie, câştigă alegerile în 1990, junta militară îi anulează rezultatele. În ciuda faptului că, în tot acest timp, a fost separată de soţul şi copiii ei, care locuiau în Regatul Unit al Marii Britanii, Aung San Suu Kyi nu s-a dezis niciodată de principiile ei. Laureată cu Premiul Nobel pentru Pace în 1991, este, în final, eliberată în 2010, apoi aleasă deputat în 2012.

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère