Cele mai preţuite 15 romane

0
168

„Văd reflexele unei aurore al cărei soare nu îl voi vedea nicicând răsărind”: testamentul secolului al XIX-lea

Primul dintre cele mai preţuite 15 romane îl reprezintă Memorii de dincolo de mormânt. Lui Frangois René de Chateaubriand i-au trebuit treizeci de ani de muncă pentru a putea realiza această vastă frescă a vieţii sale. Copilărie, călătorii, glorie literară, carieră politică, iubiri, toate sunt destinate ridicării unui monument grandios în amintirea autorului. Document istoric remarcabil, memoriile lui Chateaubriand au, de asemenea, o valoare poetică. Aceasta rezidă în numeroasele teme abordate (a naturii, a mării, a iubirii, a morţii), alcătuind astfel testamenul literar al unui monarhist care proiecta republicile cele mai îndrăzneţe, ale unui creştin neîncrezător în biserici şi aleunui om care nu înceta să conteste trecutul, în speranţa unui viitor mai bun…

François René, viconte de Chateaubriand.

„Aş putea foarte uşor să-i iert mândria dacă nu ar fi călcat-o în picioare pe a mea.”

Aşezate în ţinutul Hertfordshire, personajele cărţii Mândrie şl prejudecată, surorile Bennet, de condiţie modestă, şi trei tineri domni cu personalităţi diferite, joacă într-o comedie ce tratează subiectul cererilor în căsătorie dejucate de vanităţi, capricii şi snobisme. În ciuda finalului „fericit”, dar şi a scriiturii îngrijite şi atente, romanul lui Jane Austen, publicat anonim, distilează o satiră dulce-acrişoară despre provincialismul sufletelor şi al moravurilor.

„Un roman este o oglindă care se plimbă pe un bulevard.”

La fel ca şi în celelalte romane ale sale, şi în Roşu şi negru Stendhal cercetează toate ascunzişurile inimii umane şi analizează sentimentul iubirii cu o precizie care nu este egalată decât prin limpezimea şi sensibilitatea scriiturii sale. Julien Sorel, fiul unui tâmplar, intră ca perceptor la domnul de Renal. Julien cutează să şi-o facă amantă pe soţia acestuia. Descoperit, tânărul părăseşte casa şi, la Paris, se îndrăgosteşte de Mathilde de la Mole. Pe când se pregăteşte de nuntă, acesta găseşte o scrisoare în care Madame de Renal îl acuză că este un profitor ambiţios. Cu două focuri de armă, acesta îşi împuşcă fosta amantă, murind, apoi, ghilotinat.

Portretul unei societăţi

Comedia umană este o operă colosală, în care Honoré de Balzac adună, în trei categorii generoase (Studii de moravuri, Studii filosofice, Studii analitice), mai bine de 90 de cărţi şi mii de personaje, dintre care unele aveau sa fie dezvoltate in mai multe romane. Aşa se întâmplă, de exemplu, cu ambiţiosul Rastignac, care apare în Pielea de şagri, Moş Goriot, Casa Nucingen, sau neînţelesul Vautrin, un fost condamnat evadat. În timp ce descrierile lungi caracterizează scriitura maestrului realismului, ele sunt, deasemenea, strâns legate de proiectul autorului: redarea unor categorii sociale, a unor „tipologii” care, în mediul în care evoluează, nu şi-au pierdut nimic din autenticitatea lor.

Personajele Comediei umane.

Cealaltă faţă a Angliei victoriene

Oliver Twist de Charles Dickens, este odiseea unui copil orfan din Anglia, prins în urzeala vicioasă a delincvenţei. Înconjurat de câţiva tineri pungaşi, Oliver Twist descoperă o lume crudă, în care singurele lucruri care contează sunt viclenia şi puterea. Este luat de pe străzi de o prostituată cu inimă mare şi de un bătrânel generos. Critică alarmantă la adresa societăţii şi a instituţiei (şcolare în Oliver Twist), Dickens încearcă să emoţioneze cititorul şi să denunţe mizeria şi abuzurile de tot felul prin intermediul inimii şi al sentimentelor: „Faceţi-i să râdă, faceţi-i să plângă, faceţi-i să aştepte cu sufletul la gură”.

 

„Iubesc pământul de sub picioarele lui şi aerul de deasupra capului lui şl orice obiect pe care îl atinge şi fiecare vorbă pe care o rosteşte.”

La răscruce de vânturi este imnul iubirii nebuneşti şi imposibile, scris de Emily Brontë, iubire care îi consumă, până la moarte, pe Heathcliff, născut într-o familie de proletari, şi pe Catherine, fiica unor proprietari de pământuri. În ciuda atracţiei faţă de el, Catherine îl dispreţuieşte pe tânărul om impetuos. Umilit, acesta pleacă în lume să facă avere şi, la întoarcere, obsedat de pasiunea lui pentru Catherine, moartă în timpul naşterii, se va răzbuna pe fiica celei căreia i se alătură în moarte. Un roman de o amploare dramatică excepţională.

 

Ahab şi balena albă

Mobydick


Herman Melville, povesteşte despre aventurile căpitanului Ahab, pornit în căutarea balenei albe, metaforă explicita a unei căutări metafizice. Povestea conţine citate biblice, mitologice şi literare, adnotări savante, un tratat despre cetacee, precum şi monologurile fabuloase ale căpitanului, „mare ateu fără divinitate”, hotărât să o distrugă pe Moby Dick, care l-a lăsat şchiop de un picior. Urmărirea îndârjită a balenei albe, asemănată cu Leviathanul, însă şi cu „acest lucru irealizabil care limitează viaţa”, după părerea autorului, se încheie cu distrugerea vasului, pe care monstrul îl scufundă.

 

Epopeea socială a sărăciei

Amplă frescă socială, Mizerabilii gravitează în jurul figurii lui Jean Valjean. După ce plăteşte furtul unei pâini cu douăzeci de ani de închisoare, fostul condamnat îl întâlneşte pe Monseniorul Bienvenu, a cărui bunătate îl schimbă în bine. Urmărit de inspectorul Javert pe parcursul întregii poveşti, Valjean le vine în ajutor celor defavorizaţi: lui Fantine, o muncitoare sedusă, care moare în mizerie, şi fiicei acesteia, Cosette, pe care o salvează de angajatorii ei josnici, familia Thenardier. Împreuna cu Marius şi Gavroche, „puştiul din Paris”, acesta participă la revolta „mizerabililor” parizieni, în 1832, şi moare ca un om liber şi respectat. Parcurgând toate genurile, de la pledoarie la rechizitoriu, romanul lui Victor Hugo este o „epopee” socială deopotrivă mitică şi realistă, naţională şi umanitară, un adevărat monument de istorie literară.

„După săvârşirea crimei, nelegiuitul se îmbolnăveşte.”

Crimă şi pedeapsă, lucrarea de referinţă a întregii opere a lui Feodor Mihailovici Dostoievski, este un adevărat câmp de luptă: îngeri şi demoni, inocenţi şi criminali, Dumnezeu şi Satan îşi măsoară forţele într-o bătălie necruţătoare. Raskolnikov, prea sărac pentru a-şi continua studiile, duce la îndeplinire teoriile morale şi sociale elaborate pe baza filosofiei lui Nietzsche şi a exemplului lui Napoleon. Convins că actul său este justificabil, el ucide cu toporul o bătrână cămătăriţă. Însă, în loc să îl elibereze, această crimă îl obsedează până în punctul care îi mărturiseşte totul Soniei, o prostituată a cărei iubire devine instrumentul căinţei sale. Crimă şi pedeapsă inaugurează seria romanelor poliţiste metafizice.

 

„Cei mai puternici doi războinici sunt răbdarea şi timpul.”

Război şi pace. În această frescă vastă a campaniilor napoleoniene dintre 1805 şi 1812 se întretaie poveştile a doua familii nobile, Rostov şi Bolkonski. Frumoasa Nataşa se îndrăgosteşte de Andrei Bolkonski, apoi de înşelătorul Anatol Kuraghin, pentru ca, în final, să-şi găsească fericirea alături de Pierre Bezuhov, a cărui personalitate agreabilă aminteşte de cea a lui Lev Tolstoi. Aceste caractere schimbătoare sunt descrise cu aceeaşi imparţialitate ca şi cel al lui Napoleon sau precum cel al generalului Kutuzov, care reprezintă acel spirit al poporului rus căruia romancierul îi conferă cea mai mare importanţă istorică.

 

„A fost ca o apariţie.”

Educaţia sentimentală. În romanul lui Gustave Flaubert, Frédéric Moreau, un ambiţios student la Drept, se îndrăgosteşte de doamna Arnoux, mamă de familie, a cărei privire o întâlneşte într-o bună zi. „A fost ca o apariţie.” Neîndrăznind să-şi trăiască iubirea, acesta oscilează între Lorette Rosanette şi aristocrata doamnă Dambreuse. Nehotărârea lui îl duce la eşec, ecou al veleităţior sale politice, care nu se vor realiza odată cu Revoluţia din 1848, ci prin lovitura de stat din 2 decembrie 1851. Roman al eşecului şi al studiului sociologic, opera lui Flaubert „face istoria morală a oamenilor generaţiei sale”.

Ilustraţie pentru Educaţia sentimentală

Incredibila călătorie a căpitanului Nemo

Roman de anticipaţie, Douăzeci de mii de leghe sub mări, de Jules Verne, povesteşte călătoria extraordinară a trei naufragiaţi eşuaţi pe un submersibil ciudat, Nautilus, comandat de căpitanul Nemo. Graţie acestuia, ei realizează un minunat periplu pe fundul oceanelor.

„Istoria naturală şi socială aunei familii în timpul celui de-al doilea Imperiu”

Acesta este subtitlul general al celor douăzeci de cărţi care alcătuiesc romanul Familia Rougon-Macquart, de Émile Zola. Fresca romanescă începe cu Averea familiei Rougon (1871), fondatori ai dinastiei, şi se încheie cu Doctorul Pascal (1893), ce propune o explicaţie ştiinţifică raţională pentru decăderea şi delincvenţa membrilor familiei, unul după altul. Doi factori sunt aduşi în lumină în evoluţia personajelor: ereditatea şi influenţa mediului social. Acestei tendinţe explicative i se adaugă o dimensiune enciclopedică, fiecare membru al familiei descriind societatea epocii sale. Astfel, sunt evocate lumea finanţelor (în volumul Haita), cea ecleziastică (Greşeala abatelui Mouret), lumea muncitorilor (Germinal), a ţăranilor (Pământul) dar, de asemenea, şi Halele (Pântecele Parisului) sau marile magazine (La Paradisul femeilor).

Nana, Eduard Manet, 1877. Personajul lui Emile Zola apare în l’Assommoir, roman apărut în acelaşi an, şi va fi protagonista din Nana (1880).

Portretul sufletului

 

În Portretul lui Dorian Gray, Oscar Wilde descrie decăderea morală a unui aristocrat rafinat, care îşi păstrează tinereţea în timp ce portretul pe care prietenul său pictor i l-a făcut este desfigurat, puţin câte puţin, odată cu fiecare păcat pe care îl comite. Sub dubla influenţă a unui estet cinic şi a unui artist idealist, Dorian Gray ajunge să urască tabloul, pe care îl înjunghie: portretul îşi regăseşte frumuseţea, iar modelul moare. Cadavrul său hidos este alegoria paradoxală a omului zdrobit de propria imagine, pedepsit pentru că a ales iluzia în locul adevărului, arta în defavoarea naturii.

Oscar Wilde.

„Unul dintre noi”

Lord Jim, de Joseph Conrad, povesteşte itinerarul unui tânăr şi aventuros ofiţer de marină, îmbarcat ca secund la bordul unui vechi vapor ce transportă pelerini, pe care, împreună cu căpitanul lui, îi abandonează în plină furtună. După salvarea vasului Patna, o anchetă dovedeşte laşitatea lui Jim. Navigând din nou către mare cu „conştiinţa tot mai acută a onoarei pierdute”, acesta le câştigă încrederea locuitorilor unei insule din Malaezia, după care este ucis de un trădător. Povestită de un bătrân marinar, istoria aceasta a decăderii şi a trădării exprimă solidaritatea lui Conrad faţă de un „om uitat, neiertat”, care a fost totuşi „unul dintre noi”…

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère