Cele mai prestigioase 10 personalități din Primul Război Mondial

0
631

Cele două decese ale anului 1914

Primele dintre cele mai prestigioase 10 personalități din Primul Război Mondial – pe 28 iunie 1914, arhiducele Franz-Ferdinand de Habsburg, nepotul împăratului Austro-Ungariei Franz losif I, este asasinat de un naţionalist sârb la Sarajevo. Austro-Ungaria, aliată Germaniei, declară război Serbiei, aliată Rusiei, ea însăşi aliată Franţei. Jocul alianţelor împinge Europa în război. În ajunul războiului, în Franţa, Jean Jaurès, fondatorul SFIO, în 1905, încearcă să iniţieze o mişcare europeană care să prevină izbucnirea războiului. Acesta este asasinat la Paris, pe 31 iulie 1914, de un student de extremă dreapta. Trei zile mai târziu începe războiul.

Ultimul împărat al Reich-ului

Wilhelm al ll-lea. Văr al lui Georges al V-lea al Angliei şi al ţarului Nicolae al ll-lea al Rusiei, împăratul Germaniei duce o politică expansionistă și colonialistă, care generează o acutizare a tensiunilor dintre puterile europene. După asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand, el susţine Austria şi, sub presiunea Statului său Major, declară război Rusiei şi Franței. Cu patru zile înainte de capitularea din 1918, în timp ce în cadrul armatei izbucnesc o serie de revolte, Kaizerul abdică şi se autoexilează în Ţările de Jos. Acesta e începutul Republicii de la Weimar.

Wilhelm al ll-lea, alături de Statul Major pe front.

 

„Eu fac război!“

Renumit pentru rectitudinea sa politică, Georges Clemenceau este numit preşedinte al Consiliului de către Raymond Poincaré, în 1917, în timp ce războiul se împotmoleşte. Are 76 de ani când îşi ia angajamentul să le ridice moralul trupelor şi duce un război total: luptă împotriva revoltelor, retrage trupele coloniale, întăreşte economia de război. Clemenceau se asigură chiar de solidaritatea Aliaţilor într-un comandament unic. În 1918, el este unul dintre cei care poartă Franţa spre victorie și negociază tratatul de la Versailles, ceea ce îi va aduce renumele de „Părinte al victoriei”.

Taxi!

În august 1914, după retragerea armatei franceze, Joseph Gallieni este numit guvernatorul Parisului. Germanii campează atunci la aproape patruzeci de kilometri de capitală. El îl sfătuieşte pe generalul Joffre să pornească un atac asupra liniilor inamice apropiate de Paris şi rechiziţionează taxiurile pariziene pentru a-i putea duce pe militari până în vecinătatea câmpului de luptă de la Marna. Ofensiva germană este oprită şi armata franceză evită încercuirea. Gallieni, care moare în 1916, este numit mareşal al Franţei cu titlu postum, în 1921.

 

Omul zilei de 11 noiembrie

În 1918, la doi ani de la ofensiva puternică a nemţilor în Somme, mareşalul Ferdinand Foch
este însărcinat de trei guverne, al Angliei, al Franţei şi, respectiv, al Americii, să coordoneze acţiunea armatelor aliate pe frontul occidental. În iulie, acesta declanşează contraofensiva în Champagne, care se sfârşeşte cu capitularea germană şi semnarea armistiţiului din 11 noiembrie 1918.

 

De la curaj la dezonoare

Deşi reprezintă întruchiparea însăşi a colaborării dintre regimul de la Vichy şi regimul hitlerist în 1940, mareşalul Philippe Pétain este, înainte de toate, asociat cu victoria împotriva nemţilor în 1918. Strateg priceput, soldaţii îl consideră drept unul dintre marii învingători de la Verdun. În 1917, el participă la refacerea forţelor armate. În 1918, din ordinul mareşalului Foch, este numit comandant suprem al forţelor franceze şi este avansat mareşal în luna noiembrie a aceluiaşi an.

 

Cele 14 puncte

În 1914, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, alege poziţia de neutralitate pentru ţara sa. Cu toate acestea, pe 6 aprilie 1917, bănuind că Germania plănuieşte o alianţă cu Mexicul şi fiind hotărât să lupte în războiul submarin dus de mareşalul german Hindenburg, acesta se implică în război de partea Triplei Antante (Franţa, Rusia şi Regatul Unit). Mare învingător în război în ianuarie 1918, el stabileşte o listă de 14 puncte necesare pentru obţinerea păcii. Acestea vor servi drept punct de plecare pentru elaborarea Tratatului de la Versailles, semnat în 1919, care consfinţeşte crearea Societăţii Naţiunilor (SDN), predecesoare a ONU.

 

Fondatorul comunismului de stat

Revoluţionarul Vladimir Ilici Lenin, inspirat fiind de scrierile lui Karl Marx, proclamă necesitatea unei revoluţii socialiste în Rusia. În 1917, în timpul Primului Război Mondial, şeful partidului bolşevic se întoarce, clandestin, dintr-un exil la care fusese condamnat din cauza scrierilor sale şi publică Tezele din Aprilie, care rezumă cele trei cuvinte de ordine ale sale: „Jos războiul!”, „Jos guvernul provizoriu!”, „Toată puterea – Sovietelor!”. După insurecţia din octombrie, Lenin preia puterea, pune bazele unui comunism de război, instaurează o poliţie
politică şi înfiinţează primele lagăre de muncă. În 1922, Lenin devenea primul preşedinte al
URSS şi avea să se implice în întemeierea unei noi ideologii, care va schimba faţa lumii.

Lenin ţinând un discurs în Piaţa Roşie, din Moscova.

 

Pana celor de pe front

Mobilizat, în 1914, ca ofiţer de infanterie, romancierul Maurice Genevoix este grav rănit pe front. Ca urmare a încercărilor teribile pe care le trăieşte în tranşee, redactează un text intitulat Cei din 1914, care se numără printre cele mai teribile mărturii din perioada Primului Război Mondial. Această lucrare este alcătuită din cinci volume: Sub Verdun (1916), Nopţi de război (1917), În pragul cortului (1918), Glodul(1921) şi Les Éparges (1923). Printre celelalte scrieri de război, amintim Focul, de Henri Barbusse, sau Crucile de lemn, de Roland Dorgelès.

 

„Cred că nimeni nu a văzut ca mine realitatea acestui război, sfâşierile, rănile, durerea.”

Pictorul şi gravorul Otto Dix, angajat voluntar în artileria de campanie germană, a luptat în Rusia şi pe Somme. Ca toţi artiştii din generaţia sa, şi el a fost profund marcat de ororile conflictului şi le-a consacrat mai bine de 600 de desene, acuarele şi guaşe, într-un stil expresionist ce dezvăluie războiul ca pe o eternă şi macabră repetare: soldaţii merg pe front, se luptă, îşi îngrijesc răniţii, îşi înmormântează morţii, apoi pleacă din nou pe front…

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère