Cele mai notabile 10 expresii din istorie

„Afurisit fie cel ce se gândeşte la rele.”

Prima dintre cele mai notabile 10 expresii din istorie este deviza Ordinului Jartierei, înfiinţat în Anglia în jurul anului 1340 de către regele Eduard al lll-lea. În timpul unui bal, contesei de Salisbury, amanta regelui, îi căzuse jartiera în timpul unui dans. Regele a ridicat-o de jos şi, pentru a opri glumele pe seama acestui incident, spuse: „Domnilor, cine se gândeşte la blestemăţii să fie el însuşi blestemat! Cei care râd acum, vor fi într-o zi foarte onoraţi să poarte o jartieră asemănătoare, căci această panglica va fi adusă la o atât de înaltă onoare, încât şi cei batjocoritori vor jindui s-o poarte”.

„Un cal! Un cal! Regatul meu pentru un cal!“

La fel cum asasinarea ducelui de Guise evocă de îndată o frază rostită de regele Franţei, Henric al lll-lea („Este mai măreţ mort decât viu”), moartea lui Richard al III-lea este, în mod indisolubil, legată de ultima replică pe care Shakespeare i-o atribuie în piesa Richard al lll-lea („Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!”), în timp ce toţi cronicarii epocii recunosc curajul arătat în luptă de un Richard al lll-lea care, căzut de pe cal în urma unui atac împotriva gărzii adversarului său, Henric al Vll-lea, nu are deloc de gând să fugă de pe câmpul de luptă din Bosworth, unde, până la urmă, şi moare.

„Alăturaţi-vă penei mele albe!”

Cu această expresie regele Henric al IV-lea îşi strânge trupele în timpul bătăliei de la Ivry, din 14 martie 1590, împotriva susţinătorilor Ligii catolice. Aceştia din urmă nu tolereză faptul că Franţa este guvernată de un protestant: „Dacă vă pierdeţi drapelul, alăturaţi-vă penei mele albe! O să o vedeţi mereu pe drumul onoarei şi al victoriei”.

 

 „Franţa a pierdut bătălia, dar Franţa nu a pierdut şi războiul”

 

Deşi nu apare in discursul său din 18 iunie, fraza rostită de Charles de Gaulle în 1940, la puţin timp după înfrângerea Franţei de către Germania nazistă, este folosită în introducerea unei proclamații afişate în luna iulie, la Londra. Proclamația conţine aceste cuvinte, care îi îndeamnă pe francezi să reziste în faţa ocupaţiei: „Guvernanţi de ocazie au putut capitula, cedând în faţa panicii, uitând onoarea, aruncându-şi ţara în braţele robiei. Totuşi, nimic nu este încă pierdut! Nimic nu este pierdut pentru că acest război este un  război mondial. În universul liber, forţe imense nu s-au implicat încă. Într-o zi, aceste forţe îl vor zdrobi pe inamic. Trebuie ca, în acea zi, Franţa să participe la victorie. Doar atunci îşi va regăsi libertatea şi măreţia. Acesta este ţelul meu, unicul meu ţel!”

Conferinţă de presă a generalului de Gaulle la Londra, în 1940.

„Statul sunt eu.“

Aceasta expresie îi este atribuită lui Ludovic al XIV-lea. Se presupune că ar fi fost rostită în 1655, în faţa parlamentarilor parizieni, din dorinţa regelui de a reaminti întâietatea autorităţii regale într-un context în care Parlamentul îl sfida. Cu toate acestea, istoricii contestă faptul că aceasta propoziţie ar fi fost vreodată rostita de Regele Soare, mai ales pentru ca ea nu apare menţionată în niciuna dintre arhivele Parlamentului.

„Este o revoltă?”

„Nu, sire, este o revoluţie”. Acesta este apelul la luciditate pe care Marele Maestru al Garderobei, La Rochefoucauld-Liancourt, i-l lansează regelui Ludovic al XVI-lea, care minimalizează evenimentele din ziua anterioară, şi anume 14 iulie 1789. Trezirea este brutală. Câţiva ani mai târziu, în iulie 1833, la Camera Deputaţilor, La Fayette se confruntă cu Gaëtan de La Rochefoucauld, fiul ducelui de La Rochefoucauld, pe tema unei dezbateri legate de nişte pensii care sa le fie acordate învingătorilor de la Bastillia. Gaetan se opune acestei propuneri; atunci, La Fayette îi reaminteşte cuvintele tatălui său: „Nefericitul Ludovic al XVI-lea strigase: «Este o revoltă? – Nu, sire, răspunsese La Rochefoucauld, este o mare revoluţie»”.

„Soldaţi, din înaltul acestor piramide vă privesc patruzeci de secole.”

După Italia, Egiptul!

Bonaparte ar fi pronunţat aceste cuvinte în timpul unei campanii în Egipt, în 1798. Dornic de a-l îndepărta pentru o vreme pe ambiţiosul general Bonaparte, încă aureolat de faima victoriilor sale de la Arcole şi Rivoli, Regimul Directoratului îi dă o nouă misiune, răspândirea Iluminismului în Orient. Această iniţiativă este menită să ajute Egiptul, pe atunci încă sub dominaţie otomană, să-şi regăsească gloria de odinioară. Pentru tânărul corsican, această campanie vizează şi o atenuare a influenţei Angliei în această parte a lumii şi o blocare a drumului către Indii pentru mărfurile englezeşti. Aceste cuvinte au fost citate pentru prima dată într-o lucrare anonimă, în 1803. Napoleon a preluat aceasta frază şi şi-a asumat-o.

„Nu este posibil, îmi scrieţi; una ca asta nu există în limba franceză!”

În timpul campaniei germane, pe 9 iunie 1813, acesta este răspunsul lui Napoleon I pentru comandantul oraşului Magdeburg, care avea dificultăţi în a-şi păstra poziţia: nimic nu poate să reziste în faţa poporului francez. Această replică stă la baza dictonului „Imposibil nu este un cuvânt franţuzesc”.

„Sunt aici, aici rămân.”

Se pare că Mac-Mahon ar fi pronunţat aceste cuvinte în 1855, în timpul Războiului din Crimeea. Răspunzându-i unui general englez, care se îngrijora de capacitatea viitorului preşedinte al Republicii Franceze de a-şi menţine poziţia, acesta ar fi refuzat să le cedeze ruşilor fortul Malakoff.

 „Îndrăzneală, şi mai multă îndrăzneală, întotdeauna îndrăzneală”.

Aşa îşi încheie Danton discursul din 2 decembrie 1792, în faţa Adunării Legislative, pentru a mobiliza naţiunea împotriva „inamicilor Republicii”. În acel moment, Franţa este în război împotriva Austriei şi a puterilor monarhiste. Discursul va sta, printre altele, la originea victoriei de la Valmy. Prin această victorie neaşteptată, Revoluţia va fi salvată.

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère