Cele mai mari 10 teorii economice

0
138

Economia, chestiune privată

Prima dintre cele mai mari 10 teorii economice aparține Antichității. Metoda de organizare economică este caracterizată de un sistem familial închis, în care predomină agricultura. Totuşi, în jurul bazinului mediteraneean, se desfăşoară schimburi între negustorii greci şi provinciile Imperiului Roman. Filozofii sunt interesaţi mai ales de politică şi prea puţin de economie: pentru Aristotel, primul care abordează acest subiect, economia depinde doar de sfera privată.

Economia târgurilor

Evul Mediu este martor la transformarea câtorva oraşe din Europa în adevărate centre pentru schimbul de mărfuri. Economia feudală se bazează pe micile comunităţi medievale organizate în jurul stăpânului şi al castelului său. În perioada Evului Mediu, oraşele se dezvoltă şi încep să se formeze şi breslele de meserii: marile târguri permit circulaţia bogăţiilor. Abia către sfârşitul acestei perioade istorice începe să prindă contur un prim concept economic, legat de elaborarea noţiunilor de preţ fix şi salariu corespunzător.

În serviciul statului

Mercantilismul

Începând cu secolul al XVI-lea, sistemul feudal cedează treptat locul unei noi forme de organizare a economiei naţionale, marcată de intervenţia tot mai mare a puterii regale, extinderea activităţilor şi regresul artizanatului independent. Apar primele doctrine economice. Grupate sub numele de mercantilism, acestea vizează o reconciliere între „prinţ” şi „negustor”, cu scopul de a îmbogăţi statul: fenomenul poate avea loc prin comerţul maritim, achiziţionarea de metale preţioase sau dezvoltarea unei industrii naţionale, toate consolidate de creşterea volumului exporturilor.

Începuturile capitalismului modern

Capitalismul

Începând cu anii 1750, activitatea industrială se dezvoltă în detrimentul agriculturii tradiţionale. Reglementarii mercantile le urmează un drept nou: libertatea individuală şi proprietatea privată ereditară constituie baza organizării capitaliste a vieţii economice. Trei mari curente filozofice apar în aceeaşi perioadă, marcând încă o dată etapa contemporană: liberalismul, intervenţionismul şi socialismul.

 

„Preţul adevărat care trebuie plătit pentru fiecare lucru presupune munca şi străduința pe care fiecare şi le impune pentru a-l procura”. (Adam Smith)

Liberalismul

Reprezentant de seamă al şcolii liberale clasice engleze, Adam Smith insistă asupra iniţiativei individuale şi a regularizării de către piaţă. În opinia lui, singura sursă de bogăţie, atât pentru popor, cât şi pentru stat, este munca. Trebuie permisă „circulaţia” mărfurilor, ceea ce, în mod natural, va duce la realizarea interesului general. Printre urmaşii săi îi menţionăm atât pe francezul Jean-Baptiste Say, cât şi pe englezii  Robert Malthus şi John Stuart Mill.

 

„Protestez împotriva societăţii actuale şi cercetez ştiinţa. Cu această dublă titulatură, sunt socialist.” (Pierre Joseph Proudhon)

Socialismul a apărut în secolul al XlX-lea în scrierile britanicului Robert Owen şi ca o formă de asociere. Pierre Joseph Proudhon vorbeşte despre un socialism libertar sau anarhism; gândirea sa, opusă concepţiei despre socialism a lui Karl Marx, refuză atât capitalismul, cât şi comunismul şi pledează pentru o nouă societate, la care să se ajungă fără o revoluţie violentă.

Acesta nu respinge proprietatea, atât timp cât este fondată pe muncă, însă caută noi modele de organizare economică şi politică.

„Istoria oricărei societăţi până în zilele noastre nu a fost decât o istorie a luptelor de clasă.” (Karl Marx)

Marxismul, filozofie materialistă a istoriei şi a economiei, întemeiată de către Karl Marx şi Friedrich Engels, apare în secolul al XlX-lea. Doctrina scoate în evidenţă faptul că proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie are efecte perverse. Capitalul, lucrarea-cheie a lui Marx, analizează lupta de clasă ca principiu explicativ pentru toate fenomenele istorice, aceasta constituind motorul istoriei. În modul de producţie capitalist, a cărui esenţă o reprezintă exploatarea generalizată, scopul fiind sustragerea plusvalorii de la muncitori, această lupta capătă un caracter definitiv. Emanciparea proletariatului prin revoluţie deschide o cale a cărei ultimă etapă, comunismul, se preconizează a fi caracterizată prin dispariţia oricărui fel de exploatare a omului de către om.

 „Statul nu are interes să se încarce cu proprietatea mijloacelor de producţie.” (John Maynard Keynes)

Keynesianismul

Trăgând învăţăminte din criza economică din 1929, englezul John Maynard Keynes preconizează, cu puţin timp înainte de al Doilea Război Mondial, intervenţia statului printr-o politică de relansare a motorului economic. Din punctul lui de vedere, statul trebuie să înlocuiască forţele spontane ale pieţei printr-un program de cheltuieli publice. Cu toate acestea, el nu trebuie să intervină în viaţa economică decât în caz de grave dezechilibre.

„Cealaltă cale economică”

Lumea a Treia. În anii ’70, unii economişti propun o evoluţie a capitalismului. Alţii critică deschis acest sistem. Acesta este cazul Lumii a Treia, care vede în imperialismul ţărilor bogate cauza subdezvoltării sale. Recent, doi câştigători ai Premiului Nobel au readus în discuţie principiile neoliberale dominante: Amartya Sen şi Joseph Stiglitz.

„Dăruind ne dăruim şi, dacă dăruim, este pentru că suntem «datori»”: eseu despre dar de Marcel Mauss, o lectură economică despre raporturile dintre oameni

La începutul secolului XX, în lucrarea sa Eseu despre dar (1925), Marcel Mauss studiază principiile care guvernează raporturile economice dintre oameni. El le împarte în dar și contradar, cum ar fi potlach-ul, sistem de schimb care animă viaţa societăţilor amerindiene din nord-vestul Canadei şi până în Statele Unite. Acesta desemnează ansamblul comportamentelor şi ritualurilor prin care un individ aparţinând unei clase superioare face daruri unui individ din altă clasă sociala cu scopul de a-l sfida şi de a-l obliga, fie să le accepte fără să dea ceva în schimb, fie să-i ofere echivalentul, răspunzându-i astfel în mod pozitiv.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère