Cele mai mari 10 invenţii ştiinţifice

0
89

Scrisul mecanic

Prima dintre cele mai mari 10 invenţii ştiinţifice – mașina de scris. În 1714, britanicul Henry Mill, un inginer specializat în hidraulică, pune la punct o maşină mecanografică, echipată cu o tastatură, ce permite transcrierea documentelor cu litere imprimate. Aceasta funcţionează pe baza unui sistem de pârghii, de angrenaje şi de arcuri, care loveşte o bandă cu cerneală. În interior se introduce o foaie de hârtie, care se roteşte pe un cilindru.

 

Electricitate în aer

Experimentul realizat de Stephen Gray pentru a demonstra conductivitatea electrică.

În 1729, britanicului Stephen Gray i se datorează descoperirea electrizării prin contact, cu ajutorul căreia el realizează primele experimente în transportul energiei electrice. Cercetătorul a observat că, dacă un tub mare din sticlă, închis cu două dopuri de plută, este frecat energic, acesta dobândeşte o forţă de atracţie asupra unor bucăţi mici de hârtie sau firicele de paie. Experimentele lui au mai demonstrat şi că elementele conductoare pot fi electrizate, cu condiţia ca acestea să fie izolate.

Linné clasifică speciile

În 1735, terminându-şi cercetările pentru clasificarea speciilor, naturalistul suedez Carl von Linne pune bazele sistemului modern de nomenclatură binară (cunoscut şi ca sistem binominal). Acesta inventariază alfabetic, numeşte şi selectează sistematic trăsăturile esenţiale ale speciilor vii cunoscute. Un volum de muncă uriaş, pentru care se foloseşte atât de propriile observaţii, cât şi de cele notate de o reţea de corespondenţi. Ierarhia pe care el o stabileşte conţine clasa, genul, specia şi varietatea, mod de lucru ce se impune abia în secolul al XlX-lea.

Buffon Fondatorul

În 1749, Buffon publică primul volum al Istoriei naturale. Cercetător şi naturalist, adept al ideilor vehiculate în Epoca Luminilor, acesta acceptă provocarea Enciclopediei, scriind articole pe tema ştiinţelor naturii. Lucrările sale au influenţat generaţii întregi de naturalişti, printre care se numără şi Charles Darwin. Istoria Naturală cuprinde treizeci şi şase de volume, publicate între 1749 şi 1789, precum şi alte opt titluri postume.

Revoluția în filatură

În 1764, ţesătorul James Hargreaves inventează maşina de tors. Acest lucru se întâmplă într-o perioadă în care mari mize economice sunt puse în joc: deoarece Anglia importa masiv bumbac din America, roţile de tors clasice nu mai erau de-ajuns pentru a prelucra marfa importată. Hargreaves construieşte o roată de tors cu bobine multiple. De acum, o singură roată are capacitatea de a răsuci mai multe furci de tors deodată şi de a produce, simultan, opt fire de bumbac.

Marea operă a epocii luminilor

În 1751 este publicat primul volum al Enciclopediei, însumând lucrări filosofice, ştiinţifice şi culturale, sub coordonarea lui Diderot. Elaborată de 150 de savanţi, filosofi şi specialişti din toate disciplinele, printre care Voltaire, Montesquieu sau Turgot, lucrarea are drept obiectiv răspândirea cunoştinţelor. Pentru autorii lucrării, o mai bună înţelegere a lumii, stăpânirea tehnicii sau reconcilierea dintre spirit şi materie puteau înlesni schimbarea lumii. Aceasta este lecţia care se întinde de-a lungul paginilor lucrării timp de aproape un sfert de secol, reuşind să asigure traiul a 1 000 de muncitori şi îmbogăţind 4 biblioteci: 17 volume de texte, 11 volume de ilustraţii, 2 de indexuri, 5 de suplimente şi 2 de tabele analitice, care cuprind 71 818 intrări şi 2 885 de gravuri. În ajunul anului 1789, în întreaga Europă fuseseră difuzate 24 000 de exemplare.

 

Îmblânzirea naturii

În 1752, americanul Benjamin Franklin inventează paratrăsnetul. Dispozitivul său are rolul de a face ca „fluidul electric conţinut de norul de furtună să se scurgă în pământ, împiedicând astfel căderea fulgerului”. Paratrăsnetul este format dintr-o tijă înfiptă în sol prin elemente metalice: tija captează fulgerul şi îl conduce către sol, evitând astfel ca acesta să lovească în apropierea paratrăsnetului.

 

Primele leghe sub mări

Americanului David Bushnell i se datorează primul submarin echipat cu mai multe elice. Rolul acestora este de a accelera masa de apă, creând astfel o forţă propulsoare. Botezat Ţestoasa, submarinul cu propulsie manuală este folosit în timpul Războiului de Independenţă al Statelor Unite ale Americii: el serveşte pentru a plasa o încărcătură de explozibil sub carena fregatei engleze Eagle. Operaţiunea eşuează, dar astfel apare elicea navală.

 

Chimia lui Lavoisier

În 1777, Antoine Laurent Lavoisier pune la punct un dispozitiv capabil să analizeze compoziţia aerului.
Într-o retortă (un vas cu gât strâmt), legată la un clopot, savantul pune la fiert mercur, observă modificările apărute şi concluzionează că aerul este un amestec de gaze alcătuit din oxigen şi azot.
Omul de ştiinţă stabileşte că, în mod asemănător, respiraţia animală consumă oxigen, şi nu azot. Câţiva ani mai târziu, împreună cu matematicianul Pierre-Simon Laplace, Lavoisier demonstrează că acest proces este asemănător, în plămâni, cu o combustie lentă.

 

Cu privirea către planete

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, britanicul William Herschel descoperă, datorită unui telescop, planeta Uranus, care nu fusese zărită până atunci, şi pune bazele astronomiei stelare. În 1789, acesta construieşte un reflector cu diametrul de 122 de centimetri, care, până în 1845, este cel mai mare telescop din lume. în lumina observaţiilor sale, omul de ştiinţă dovedeşte mişcarea globală de translaţie a sistemului solar către un punct al Galaxiei, pe care el îl numeşte Apex şi pe care îl situează la graniţa constelaţiilor Hercule şi Lira.

Marele telescop conceput de William Herschel.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère