Cele mai însemnate mișcări din arta contemporană

0
123

Corpul şi pânza

Primul dintre cele mai însemnate mișcări din arta contemporană – expresionismul abstract – se naşte la puţin timp după al Doilea Război Mondial, la New York. Acesta strânge laolaltă artişti precum Jackson Pollock, Franz Kline, Mark Rothko şi îşi are sorgintea în suprarealism (scriitura automată, explorarea subconştientului) şi abstractizare. Expresionismul se afirmă pe suprafaţa unor pânze de mari dimensiuni, pictate cu gesturi violente şi spontane (action painting), în planuri mari, întrerupte de culori eliberate de orice context obiectiv (colorfield painting).

„Arta nu vine să se întindă în paturile pe care i le-am făcut; arta fuge de îndată ce îi pronunţăm numele.” (Jean Dubuffet)

Cobra, grupare artistică expresionistă, s-a înfiinţat în 1948, la Paris, ca urmare a disputei dintre abstractizare şi reprezentarea figurativă. Numele este un acronim pentru Copenhaga, Bruxelles şi Amsterdam, locurile de unde sunt originari artiştii fondatori, Asger Jorn, Karel Appel şi Christian Dotremont. De scurtă durată, mişcarea i se alătură repede artei brute. Obiectivul este acela de a crea o artă nouă, spontană, eliberată de norme şi de orice stereotipii intelectuale, la fel ca operele copiilor, ale persoanelor cu nevoi speciale sau ale mediilor pe care artiştii artei brute (Gaston Chaissac, La Tinette, aprox. 1950; Jean Dubuffet, Houledu virtuel, 1963) le înalţă în slăvi.

„Limbajul minunat al picturii” (Jean Dewasne)

Sursele abstractizării geometrice provin din pânzele unor artişti precum Piet Mondrian, František Kupka şi Robert Delaunay. Pictorii reprezentativi ai acestui curent, precum Auguste Herbin: Orage (Furtună), 1953, Yves Millecamps: Contrepoints (Contrapuncturi), 1962, Jean Dewasne: Grande Ourse (Ursa Mare), 1958, se remarcă prin folosirea formelor geometrice şi a culorilor în tuşe dispuse într-un spaţiu bidimensional. Liniile şi culorile reprezintă baza structurală a operei.

Mişcarea în artă

Apărut în contextul dezvoltării tehnologice şi ştiinţifice, cinetismul caută să imprime operelor o mişcare şi un caracter schimbător. Prin seria lucrărilor intitulate Rotoreliefs, Marcel Duchamp devine precursorul acestui curent; asemenea lui sunt şi fotografii Man Ray şi Lee Milieu, cu lucrările lor centrate pe fenomenele optice şi luminoase. Totuşi, operele cele mai cunoscute ale cinetismului rămân cele semnate de Victor Vasarely (Ambiguu), 1969, şi La Fontaine Stravinsky, din Paris, realizată de Jean Tinguely şi Niki de Saint Phalle (1983).

„Arta este definiţia artei.” (Joseph Kosuth)

Ideea naşte arta: acesta este credoul artei conceptuale, care îşi are originile în lucrările gata făcute (ready mades) a le lui Marcel Duchamp. Mai mult decât o mişcare organizată, este vorba despre un curent de gândire, de o cheie de lectură a unor opere complet noi, care sunt realizate în anii ’60. Pentru Joseph Kosuth (One and Three Chairs, 1965) sau On Kawara (Date painting, 1981), ideea contează, de fapt, mai mult decât modalitatea de realizare.

Sculptorul Daniel Buren şi fotografa Cindy Sherman se raliază acestei mişcări.

Societatea de consum, la stâlpul infamiei

Noţiunea de pop-art prinde contur in anii ’50 in Marea Britanie, în Franţa şi apoi în Statele Unite. Este reprezentată de artişti precum Richard Hamilton, César, Andy Warhol, Roy Lichtenstein, Jasper Jones sau Erró. Interesaţi de ideea apariţiei unei societăţi de consum, aceşti artişti deturnează, printr-o estetică a culorilor efervescenţi şi vii, elementele vizuale ale culturii populare, recipiente din sticlă, borcane de supă, produse în serie. Se produce, aşadar, o desacralizare revoluţionară a ceea ce este; cunoscut drept the American way of life (modul de viaţă american), dar şi o demitizare a operelor, precum şi a valorii lor comerciale.

Cindy Sherman, Untitled 224 (Fără titlu), 1990

Arta și natura

 

Mişcarea Land Art refuză să ţintuiască opera în perenitate. Precaritatea devine, din contră, una dintre condiţiile supreme, exclusiv poetice, ale artiştilor care fac parte din această mişcare. Această precaritate reprezintă trecerea pasageră a omului prin natură; astfel, lucrarea lui Robert Smithson, Spiral Jetty( 1970), reprezintă un dig de piatră uriaş, în formă de spirală, pe malurile Marelui Lac Sărat din Utah, sau Pont Neuf empaquete (1985), a Iui Christo, reproduce imaginea unui Pont Neuf ambalat.

„Un perete este o arma redutabilă” (Banksy)

Street Art sau arta urbană a înzestrat spaţiul public contemporan cu graffiti, şabloane, autocolante şi mozaicuri. La origini a fost o mişcare culturală transgresivă şi revendicativă, adesea asociată cu muzica rap. Astăzi, arta urbană este din ce în ce mai variată, uneori cu tentă umoristică şi poetică, adesea cu puternice conotaţii politice. Dintre artiştii recunoscuţi pe plan internaţional îi amintim pe Space Invader, Miss. Tic, Banksy sau Cédric Bernadotte.

Arta, timpul şi spaţiul

Arta video. La începutul anilor ’60, noile tehnologii ale imaginii şi sunetului duc la naşterea unei noi forme artistice: operele sunt înregistrate pe suport magnetic. Coreeanul Nam June Paik, pionier în arta video, este unul dintre primii care s-au jucat cu imaginea, generând apariţii, dispariţii şi distorsiuni de imagini. Astăzi, Bill Viola şi Gary Hill folosesc ecrane uriaşe, pentru a le propune spectatorilor experienţe interactive în spaţiu şi timp.

Nam June Paik, Global Groove video, 1973.

Persistența realului

Figuraţia liberă grupează patru pictori din anii ’80: Rémi Blanchard, François Boisrond, Robert Combas şi Hervé di Rosa. Aceştia opun artei intelectuale şi conceptuale culori violente şi o tendinţă figurativă foarte pronunţată. Pictura lor, amuzantă, liberă şi exuberantă, se inspiră din cultura populară, din desenele copiilor, din benzile desenate şi din rock.

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère